A colinda înseamnă a vesti. Colindătorii vestesc bucuria nașterii lui Hristos.

Expresia “A da liturghie” înseamnă a da preotului pomelnicul cu cei vii şi cei adormiţi, pentru a fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

A doua Înviere este denumirea populară a slujbei Vecerniei care se face pentru a doua zi de Paşte. Are loc în prima zi de Paşti, la ora 12 ziua. În cadrul slujbei, Evanghelia se citeşte în mai multe limbi.

A mustra înseamnă a certa.

A tălmăci înseamnă, explica, a lămuri, a clarifica.

1. Acatistul este o rugăciune de laudă, adresată unui anumit sfânt, Maicii Domnului, sau lui Dumnezeu. Se citeşte mai ales în zilele când sunt sărbătoriţi aceştia, dar se poate citi şi în orice altă zi. Acatistul este alcătuit din 12 parti, fiecare având un Condac şi un Icos. Primul Acatist care a fost compus, a fost adresat Maicii Domnului, ca mulţumire pentru ajutorul şi minunile săvârşite de Ea. Această rugăciune se citeşte de obicei stând în picioare. 2. Acatist mai înseamnă şi pomelnic pentru cei vii, care este citit de către preot.

Acoperământul Maicii Domnului înseamnă ocrotirea pe care o dă Maica Domnului, oamenilor care o cinstesc. Acoperământul Maicii Domnului înseamnă şi acoperământul luminos cu care Sfânta Fecioara Maria a acoperit poporul care se ruga în biserica din Vlaherne. Există și rugăciunea numită “Acatistul Acoperământul Maicii Domnului”, care este de mult ajutor.

Adormiţi, în credinţa ortodoxă, înseamnă mutaţi la cele veşnice, în nădejdea Învierii. Cei adormiţi vor învia la Judecata Universală.

Aflarea înseamnă găsirea, descoperirea.

Aghiasma mare este apa sfinţită în ziua de Bobotează (sau în Ajunul Bobotezei). Se sfinţeşte prin puterea Duhului Sfânt invocat de către preoţi, în rugăciune. Această aghiasmă se poate bea doar în perioada dintre Bobotează şi Odovania Praznicului Bobotezei (ziua Odovaniei este scrisă şi în calendar). În alte zile se poate lua doar după spovedanie şi cu binecuvântarea preotului duhovnic. Aghiasma mare are putere de a vindeca bolile celor care o iau cu credinţă. Caci apa aceasta, având într-însa darul şi puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii. Efectele Aghiasmei mari asupra credincioşilor care se vor stropi şi vor gusta din ea, le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă: „Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepartare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”. În Ajunul Bobotezei (sau chiar în ziua de Bobotează), după slujba din biserică, preoţii merg să sfinţescă pe credincioşi şi casele lor, prin stropire cu Aghiasmă mare. Stropirea cu aghiasmă mare se face doar de către preot.

Aghiorit este denumire dată monahilor din Muntele Athos.

Aghios Athanatos înseamnă Sfânt şi Nemuritor. Se referă la Hristos.

Akedia înseamnă stare de tristeţe şi descurajare, de lehamite. Akedia provoacă moleşeală duhovnicească.

Cuvântul Anaforă se referă la Anafură.

Anaforaua este rugăciunea centrală a Liturghiei, care începe imediat după Crez, atunci când se dă îndemnul “Sus să avem inimile!” Anaforaua este rostită de preot în Altar, cu voce tare sau în gând. Preotul face rugăciuni speciale de mulţumire şi de cerere pentru toţi credincioşii vii şi adormiţi. Dintre acestea cea mai importantă este rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt peste Cinstitele Daruri, în scopul prefacerii lor în Trupul şi Sângele lui Hristos.

Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcea se sărbătoreşte pe 23 noiembrie. Sfintele lui moaşte se află la Schitul Iezer din Vâlcea şi sunt făcătoare de minuni.

Apa cea vie este darul Duhului Sfânt.

Apostolat înseamnă misionarism, în sensul propovăduirii Evangheliei lui Iisus Hristos. Apostolii au transmis oamenilor cuvântul adevărului cu multă credinţă şi dăruire, chiar cu preţul vieţii lor.

Apostolul neamurilor este Sfântul Apostol Pavel. El a predicat Evanghelia lui Hristos aproape la toate popoarele lumii, cunoscute până la acea dată.

Apostolul Petru este Sfântul Apostol Petru. Se mai numeşte şi Apostolul Simon, sau Simon-Petru.

Apostolul românilor este Sfântul Andrei. El a propovăduit credinţa ortodoxă în părţile Dobrogei.

Sfântul Apostol Simon este Sfântul Apostol Petru. Simon a fost numit şi Petru de către Hristos. Lui Simon i se mai spune Petru, dar şi Simon-Petru.

Sfântul Apostol Tit este unul dintre cei 70 de Apostoli ai lui Hristos. A fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel. Se sărbătoreşte la 25 august.

1. Arhangheli înseamnă cel mai mare rang îngeresc. 2. Arhangheli reprezintă una din cele nouă Cete Îngereşti.

Gavriil este Arhanghelul care a fost trimis de Dumnezeu, să aducă veşti de bucurie pentru mântuirea lumii. Fecioarei Maria i-a adus vestea că îl va naşte pe Iisus Hristos. Femeilor mironosiţe le-a vestit Învierea lui Hristos; Preotului Zaharia i-a vestit că Elisabeta îl va naşte pe Ioan Botezătorul.

Arhidiacon este mai mare peste diaconi (primul dintre diaconi).

Arhiereul este un episcop sau un mitropolit. Gradul de arhiereu este un grad superior al clerului.

Arhiereul cel veşnic este Hristos.

Arianismul este o erezie care a fost introdusă de Arie, în secolul al IV-lea. Arie nu recunoştea dumnezeirea lui Hristos, ci considera doar că este un om genial. Această erezie a fost combătută şi înlăturată prin hotărârea Sfinţilor Părinţi, la Sinodul ecumenic de la Niceea.

Artos înseamnă pâine îndulcită. Este sfinţită printr-o rugăciune specială rostită în cadrul Litiei, la slujba Vecerniei. Se împarte credincioşilor, tăiată bucăţele şi stropită cu vin.

Atotţiitorul este Atotputernicul Dumnezeu.

Aură înseamnă aureolă.

Axion Estin înseamnă Cuvine-se cu adevărat. Este un imn dedicat Maicii Domnului. Cuvintele lui au fost scrise pe o lespede de piatră de însuşi Arhanghelul Mihail.

Biblia ortodoxă (Sfânta Scriptură) este cartea sfântă fundamentală, care cuprinde Vechiul şi Noul Testament.

Binecuvântare înseamnă revărsarea harului divin peste oameni.

Biserica creştină este biserică apostolică pentru că harul sfinţitor şi învăţăturile ei sunt primite direct de la Apostoli. S-a păstrat, de-a lungul veacurilor o continuitate. Apostolii au hirotonit episcopi şi preoţi, care la rândul lor au transmis Harul cel Sfânt la alţi Episcopi şi preoţi.

Biserica creştină este biserică apostolică pentru că harul sfinţitor şi învăţăturile ei sunt primite direct de la Apostoli. S-a păstrat, de-a lungul veacurilor o continuitate. Apostolii au hirotonit episcopi şi preoţi, care la rândul lor au transmis Harul cel Sfânt la alţi Episcopi şi preoţi.

Biserica Ortodoxă Română cuprinde pe toţi credincioşii de religie creştină ortodoxă din România şi din diasporă. Este organizată ca Patriarhie. Biserica Ortodoxă este casa duhovincească a Sfintei Treimi.

Este situată într-un orăşel la sud-est de Ierusalim. Este construită pe locul unde Fecioara Maria a vizitat-o pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul.

Biserica din Vlaherne, aflată în oraşul Constantinopol (actualul oraş Istambul), este biserica unde s-a arătat Maica Domnului, acoperind poporul cu Sfântul Ei Acoperâmânt.

Blagoslovenie înseamnă Binecuvântare de la Dumnezeu.

Blagoveştenia este denumirea, în limba slavonă, a sărbătorii Bunei Vestiri.

Blasfemie înseamnă batjocorire adusă lui Dumnezeu.

Boboteaza înseamnă Botezul Domnului Hristos. El a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul la râul Iordan. Iisus Hristos a îngăduit să fie botezat, deşi era fără de păcat. A primit botezul pocăinţei, pentru a ne da pildă de smerenie şi ascultare faţă de Dumnezeu. Este un îndemn pentru orice om de a merge la mărturisire la preot, chiar dacă se consideră fără de păcat. În timp ce se boteza Hristos, s-au deschis cerurile şi s-a pogorât peste El Duhul Sfânt, ca un porumbel alb, iar un glas din cer s-a auzit zicând: “Acesta este Fiul meu întru care am binevoit!” Prin această arătare sfântă, Dumnezeu vrea să întărească în oameni convingerea că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Sunt prezente aici persoanele Sfintei Treimi: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său. După slujba Sfintei Liturghii, se face slujba de sfinţire a apei şi de transformare în Aghiazmă Mare. În perioada praznicului Bobotezei (începând din ajunul Bobotezei, până la Odovanie), orice creştin poate bea Aghiazmă mare.

Bogăţia sufletească înseamnă mulţimea virtuţilor dobândite în viaţă. Cele mai importante sunt credinţa, dragostea şi nădejdea.

Bogdaproste este un cuvânt de mulţumire. Înseamnă “Dumezeu să-i ierte pe morţii tăi”.

Botezul se face de obicei la 40 de zile după naşterea copilului. Se face prin intermediul preotului, în biserică. Este una dintre cele şapte Taine ale bisericii. La botez copilul primeşte un înger păzitor. Prin botez ne spălăm de păcatul strămoşesc. Imediat după botez se face şi Mirungerea. Preotul unge copilul cu Marele Mir, rostind cuvintele “Pecetea darului Duhului Sfânt”. În cazuri de execepţie se poate face un botez de necesitate.

Botez de necesitate se face în situaţia când copilul este în pericol de moarte. Poate fi făcut chiar şi imediat după naştere. În acest caz, pruncul poate fi botezat de orice creştin, nu numai de preot. Copilul se stropeşte cu apă, (pe cap) în numele Sfintei Treimi şi i se pune un nume. Adică se spune: “Se botează robul lui Dumnezeu Ioan” şi imediat se stropeşte o dată cu apă (sau dacă avem, chiar cu aghiasmă) şi în acest timp se rostesc cuvintele “În numele Tatălui“. Când se stropeşte imediat a doua oară se spune “şi al Fiului“, iar la a treia stropire se continuă spunând “şi al Sfântului Duh“. Dacă botezul a fost făcut de un mirean, se va anunţa cu prima ocazie un preot, pentru a completa acest botez, după rânduiala cuvenită.

Botezătorul Domnului este Sfântul Ioan, care l-a botezat pe Hristos la râul Iordan.

Botezul lui Ioan este botezul pocăinţei. Ioan îi boteza pe oameni cu apă, după ce îşi mărturiseau păcatele. Însuşi Hristos a îngăduit să fie botezat de Ioan (la râul Iordan), deşi era fără de păcat. După Pogorârea Duhului Sfânt în lume, oamenii sunt botezaţi cu botezul lui Hristos.

Brâul Maicii Domnului este un brâu pe care l-a purtat Maica Domnului în timpul vieţii pământeşti. De aceea este un obiect sfânt. Acesta a fost păstrat cu mare grijă de creştini. Cinstitul brâu a fost adus de la Ierusalim, la Constantinopol şi pus într-o raclă de aur, cu pecetluire împărătească. Pe vremea împărăţiei lui Leon cel Înţelept (în jurul anului 900), soţia acestuia, Zoe îmărăteasa, era foarte bolnavă şi nimeni nu reuşea să o vindece. Atunci , Fecioara Maria i s-a arătat, spunându-i că dacă se va atinge de Brâul Ei, se va vindeca. Găsind Sfântul brâu şi atingându-se de el cu credinţă, împărăteasa s-a făcut deplin sănătoasă. De această minune se aminteşte în fiecare an la data de 31 august. Se aduc laude şi mulţumiri Fecioarei Maria, care ne acoperă şi pe noi creştinii, în mod nevăzut, cu brâul rugăciunilor Sale.

Bucuria pascală este bucuria pe care ne-a adus-o Hristos prin Învierea Sa. Este bucuria biruinţei vieţii asupra morţii. Este bucuria vieţii veşnice fericite, împreună cu Hristos. Pentru creştini, bucuria pascală este continuă, nesfârşită.

Bunavestire este o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Arhanghelul Gavriil îi aduce Fecioarei Maria vestea cea bună că va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Este începutul mântuirii neamului omenesc. Arhanghelul o încredinţează că zămislirea pruncului se va face prin puterea Duhului Sfânt, care se va coborî peste ea, păstrându-se astfel fecioria Mariei. Această sărbătoare se mai numeşte Blagoveştenie. Este în Postul Paştelui, pe 25 martie.

Bunăvoire înseamnă voie bună, înţelegere (bucurie).

Calea Mântuirii este unirea omului cu Dumnezeu – izvorul vieții și al fericirii veșnice.

Calvar este chinul cumplit de dureros şi îndelungat pe care l-a suferit Hristos, când a fost răstignit.

Cuvântul apare folosit în Evanghelie: “mai lesne este a trece camila prin urechile acului, decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.” (Evanghelia după Marcu, Cap 10) Camila este o sfoară groasă cu care se legau corăbiile de ţărm.

Canonul cel Mare, al Sf?ntului Andrei Criteanul este o rug
ciune de poc
in
c
. Se c?nt
 ?n biserici ?n prima s
pt
m?n
 a Postului Mare, de luni p?n
 joi (inclusiv). Se face seara, ?n cadrul slujbei Pavecerni
cei. ?n fiecare zi se cite
_te c?te o parte din acest canon, iar ?n ?ntregime este la Denia de joi din s
pt
m?na a 5-a a Postului. Rug
ciunea care apare repetat
 ca un refren este Miluieste-m
, Dumnezeule, miluieste-m
!  Este compus de Sf?ntul Andrei Criteanul.

Cântarea treptelor este redată în Catisma 18 din Psaltire. Se cânta (de către două grupe de cântăreţi) pe cele 15 trepte ale Templului din Ierusalim.

Cârtire înseamnă împotrivire, nemulţumire.

Cărturarul este un om învăţat.

Caterisire înseamnă luarea dreptului unui preot de a mai sluji, din cauza unor abateri grave săvârşite de el. Caterisirea se hotărăşte de către Sinodul Bisericii. Preotul caterisit nu pierde harul preoţiei, cu toate că nu mai poate sluji.

Catismă înseamnă un grup de mai mulţi psalmi, cuprinşi în Psaltirea lui David. În total sunt 20 de Catisme.

Ceasul al nouălea este la ora 15. Este ceasul în care Hristos a murit Răstignit pe Cruce.

Ceasul al şaselea este la ora 12. Este ceasul în care a început drumul lui Hristos spre Golgota.

Ceasul al treilea este la ora 9. Este ora la care Duhul Sfânt s-a coborât peste Sfinţii Apostoli, la Cincizecime.

Ceasul întâi este la ora 6. În mânăstiri se fac rugăciuni de mulţumire pentru partea de noapte ce a trecut şi de cerere pentru ziua care urmează.

Cele şapte laude au în centru Sfânta Liturghie. Unele dintre ele se săvârşesc în ziua premergătoare Liturghiei, iar altele în acea zi.

Cele şapte Taine sunt Tainele Bisericii. Dintre acestea patru sunt obligatorii pentru mântuirea sufletului: Botezul, Mirungerea, Spovedania şi Împărtăşania.

Chiriarhul locului înseamnă Episcopul din zona respectivă.

Sfinţii Ciprian şi Iustina se sărbătoresc în fiecare an în ziua de 2 octombrie.

Colindul este un cântec de bucurie, intonat de creştini în perioada Crăciunului. Colindătorii vestesc Naşterea lui Hristos şi transmit tuturor marea bucurie, împreună cu urări de bine. Pentru o interpretare de excepţie a colindelor româneşti, vă învităm să vizitaţi site-ul de mai jos: http://www.paulaseling.ro/discografie

Coliva înseamnă grâu fiert îndulcit (cu zahăr sau cu miere). La orice parastas este bine în primul rând să facem o colivă. Ea semnifică atât legătura de dragoste între cei vii şi cei morţi, cât şi credinţa că cei morţi vor învia la Judecata de Apoi. Însuşi Hristos a explicat că aşa cum bobul de grâu se pune în pământ şi moare, ca apoi să poată încolţi şi să renască o nouă plantă, aşa este şi cu omul când moare. Zahărul semnifică virtuţile oamenilor care au slujit lui Dumnezeu.

Coliva din arpacaş este uşor de preparat. Iată un mod simplu si rapid! Ingrediente necesare: arpacaş (500g) zahăr (300g) nucă (300g) (cantitatea poate varia, dupa gust) arome: zahar vanilat (6 pliculete), sau esenta de vanilie (2 fiole), sau coajă de lămâie pentru ornat: pesmet, zahar pudră, (sau nucă de cocos), bomboane (mici), stafide (facultativ) Se fierbe asemănător cu orezul, dar se pune mai multă apă şi se fierbe mai mult, la foc foarte mic (bobul fiind ceva mai tare). Vom pregăti cel puţin un sfert de kilogram de arpacaş. Dacă vom pune o cantitate mai mică de 250g, se va fierbe mai greu. Întâi se alege arpacaşul, apoi se spală în câteva ape. Se pune apă (rece) de trei ori şi jumătate mai mult decât arpacaş. Se fierbe cu încetul, la foc foarte mic (cât mai mic posibil). Se opreşte focul doar după ce a scăzut aproape toată zeama, iar bobul a înflorit şi se poate sfărâma între degete. Se fierbe cam o oră, sau chiar o oră şi jumătate. Vom urmări să fie legată compoziţia, dar nu prea mult. Se adaugă şi un vârf de linguriţă de sare. Spre sfârsit, după ce bobul este deja înflorit, se adăugă şi zahărul. Dar se amestecă mereu 4-5 minute, pentru a nu se prinde de vas. Mod de preparare mai amănunţit: 1) Arpacaşul căutăm să fie cât mai proaspăt. 2) Nuca vom urmări să nu fie veche, râncedă, sau amară. Nuca trebuie să dea gust bun, şi nu amar. O vom căuta din timp. Să fie de culoare mai deschisă. Dacă nu găsim calitatea dorită, vom cumpăra ceva mai multă nucă şi vom alege miezul mai bun. Nuca decojită o putem păstra în pungă de hârtie. 3) Vom da atenţie şi vasului în care o preparăm. De preferinţă să fie un tuci (cratiţă sau ceaun), sau inox, sau teflon, sau alt vas cu pereţi ceva mai groşi (să nu se lipească uşor de vas). Există şi vase speciale în care se fierbe mai bine şi mai repede (vase Zepter, vase Kukta cu fierbere sub presiune). Mărimea vasului o vom alege în raport cu cantitate de arpacas şi cea de apă. Vom avea in vedere si faptul că prin fierbere, cantitatea de arpacaş se măreste de două-trei ori. 4) Arpacaşul îl vom fierbe seara (totul va dura cel mult 2ore), iar coliva o vom prepara dimineaţa (va dura cam 1/2 oră, cel mult o oră, daca vrem sa fie ornată mai amănunţit). 5) Întâi vom alege arpacaşul. Adică vom înlătura boabele alterate şi orice apare în plus. Apoi il vom spăla cu apă călduţă cam de 5-7 ori (până ce apa este limpede). Ultima spalare poate fi cu apa rece. Il vom strecura printr-o sită deasă (mai mare), apoi îl vom pune la fiert cu apă rece. Înainte de a-l fierbe putem lăsa arpacaşul 2-3 ore la muiat (va fierbe mai uşor), dar nu este obligatoriu. 6) Vom pune apă de 3 ori şi jumătate mai mult decât arpacaş. De exemplu, la 500g de arpacaş vom pune 1,5-2l de apă. Este de preferat să punem ceva mai multă apă, decât prea puţină. Putem totuşi să mai adăugam şi pe parcurs (apă caldă). 7) Vom adăuga un vârf de liguriţă de sare. 8) Vom da focul potrivit (sau chiar mare) până ce începe să fiarbă, după care vom lăsa să fiarbă la un foc cât mai mic (foarte mic). Nu vom grăbi fierberea. Putem amesteca de 2-3 ori (nu prea des), pentru a nu se prinde de fundul vasului. Vom folosi o ligură de lemn. 9) Între timp putem pregăti nuca, adică să o alegem şi chiar să o spălăm (dacă este cazul) şi să o întindem pe o farfurie. Însă o vom pisa abia dimineaţă. Pentru 500g arpacaş, vom pregăti 300-400g de nucă. Putem opri câţiva mieji pentru ornat. 10) In plus putem să radem de seara o lămâie (prin răzătoarea mică), coaja să o amestecăm bine cu o lingură de zahăr pudră şi să o punem într-un mic vas cu capac în frigider, până în ziua următoare. 11) Vom fierbe arpacaşul până când înfloreşte bine şi bobul devine moale, iar zeama este scăzută. Cam după o oră de fierbere (vom urmări ceasul din momentul când dă primul clocot), vom gusta dacă bobul este suficient de fiert. Putem sfărâma, de probă, 2-3 boabe cu lingura într-o farfurie (sau între degete). Dacă bobul nu se sfarmă uşor, ci alunecă (atunci când încercăm să-l presăm), înseamnă că nu este destul de bine fiert. Dacă apa a scăzut prea mult putem adăuga puţină apă, dar fierbinte. Dacă bobul este fiert, dar a rămas prea multă apă în vas, putem să scurgem puţin din zeamă. Nu vom schimba apa în timpul fiertului. Se pierde esenţa lui. Aceasta o vom face cel mult la fiertul grâului (nu şi la arpacaş). Vom lăsa să fiarbă cam o oră şi un sfert. Depide şi de felul arpacaşului, de vas, precum şi de cât de mic este focul. Uneori e necesar chiar o oră şi jumătate. Dacă vom fierbe la foc mai mare, riscăm ca apa să scadă repede, fără ca bobul să fie suficient de fiert. 12) Este important ca bobul să fie bine fiert, mai ales dacă adăugăm zahărul imediat (zahărul va întări iarăşi bobul, dacă acesta nu e suficient de înflorit). Există şi varianta de a fierbe seara fără zahăr şi să îl adăugăm dimineaţa. Vom adăuga în acest caz zahăr pudră, care se încorporează, chiar dacă arpacaşul este rece. Nu este însă recomandată această variantă pentru cei care au probleme cu digestia. După ce bobul este fiert şi zeama este aproape scăzută, vom adăuga zahărul şi vom mai lăsa să dea câteva clocote. La 500g de boabe de arpacaş, putem pune cam 250-300g de zahăr (tos). Se pune întâi o parte din zahăr, apoi se gustă, după care se mai poate adăuga (pentru a nu fi prea dulce, mai ales daca se vor pune si bomboane). Vara este bine coliva să nu o facem prea dulce, pentru că se altereaza mai uşor la caldură. 13) Se amestecă acum mai mult ca să nu se prindă de vas. Se mai lasă ca să fiarbă 4-5 minute cu zahărul, până când începe să se lege, după care vom opri focul. Chiar dacă nu este prea solidă compoziţia, după ce se va răci se va lega mai bine. Există şi varianta de a fierbe arpacaşul fără zahăr, iar acesta se adaugă atunci după răcire, odată cu celelalte ingrediente. Este bine în acel caz să se pună zahăr pudră sau miere, pentru ca să se topească mai uşor. 14) Vasul îl putem acoperi cu un ştergar (poate fi puţin umezit), sau cu un capac cu un mic orificiu pentru aer. Îl vom lăsa să se răcească natural, de preferinţă într-o încapere mai caldă, nu vom grăbi răcirea. Nu îl vom pune cald în frigider, ci după ce se răceşte bine (cel putin dupa 2-3 ore). Dacă temperatura în cameră nu este ridicată, nu este nevoie de frigider până în ziua următoare (mai ales dacă nu i-am pus zahăr de seara). 15) A doua zi dimineaţa se amestecă (cu mâna sau cu o lingură de lemn) arpacaşul fiert, cu nucă măcinată şi cu zahărul vanilat. Dacă arpacaşul are o pojghiţă mai groasă pe deasupra, o vom înlătura. Putem prepara doar o parte din arpacaşul fiert, iar restul îl putem păstra încă o zi la frigider. 16) Nuca se poate da prin maşina de nucă, sau putem să o punem într-o pungă mai groasă de plastic, (eventual punem şi o hârtie peste pungă) şi să o tocăm uşor cu tocătorul pentru şniţele. Procedeul de a tăia mărunt nuca folosind cuţitul, ne răpeşte mai mult timp. Dacă dorim neapărat, putem adăuga şi câţiva mieji tăiaţi. 17) Vom adăuga în compoziţie şi lămâia rasă cu zahăr. Dacă nu este destul de dulce compoziţia, vom mai adăuga puţină miere sau zahăr pudră. Dacă este prea lichidă, vom adăuga puţin pesmet sau biscuiţi sfărâmaţi(se pot sfarama cum am procedat şi cu nuca). Biscuitii absorb bine zeama. Putem să adăugăm, pentru a fi mai aromată, şi o fiolă de esenţă de vanile, în loc de zahăr vanilat (la cantitatea indicată). De asemenea se pot adăuga câteva stafide sau nucă de cocos. Nu este de preferat aici scorţişoara. Nu sunt necesare prea multe mirodenii. Este suficient să îi mai dăm doar încă o aromă în afară de cea oferită de nucă. 18) Se amestecă bine compoziţia, după care se pune pe un platou, sau într-o farfurie. Se nivelează pe deasupra şi lateral. Se poate folosi un cutit muiat din când în când în apă. Se presară bine cu un strat de pesmet (cernut) sau biscuiţi raşi prin răzătoare (sau zdrobiţi şi apoi daţi prin sită), apoi cu un strat de zahăr pudră dat prin sită. Se poate pune şi zahăr obişnuit, dar după ce am pus suficient pesmet (ca să nu se topească zahărul). Se nivelează punând pe deasupra o coală şi presând foarte uşor. Cine vrea, poate adăuga şi un strat de nucă rasă în loc de stratul de pesmet. În loc de aceste straturi putem să punem, dacă ne grăbim, doar un stat de nucă de cocos. Este bine ca pe deasupra fondul să fie alb. Se ornează cu bomboane mai mici(să nu fie prea tari) aranjate în formă de cruce. Putem pune în loc de bomboane chiar miez de nucă, sau alune. Se poate face o cruce şi din cacauă, folosind o formă de lemn sau din carton. Vom şterge cu un şerveţel marginea platoului. Nu vom insista prea mult asupra aspectului exterior, mai ales dacă nu avem timp suficient. 19) Se duce la biserică într-un coş, alături de o sticlă de vin (de preferinţă roşu) şi un colac sau o pâine. La biserică vom pune coliva pe masă, cu o lumânare şi o prescure. De asemenea vom da de la început un pomelnic cu numele de botez a celor morţi pentru care facem pomenirea. Este util să avem nişte pahare şi linguriţe de plastic în care să împărţim coliva. 20) Este foarte important să ajungem la timp la biserică, cu coliva. Adică să ajungem la slujba Sfintei Liturghii, care de obicei începe la ora 9 (programul bisericii este de obicei afişat pe uşă). Vom da pomelnicul de la începutul slujbei, sau cel târziu înainte de a ieşi preotul cu Sfintele Daruri. Astfel sufletele celor morţi vor fi pomenite la acest moment important. De asemenea vor avea parte de iertarea care se dă prin Jertfa Liturgică (momentul care urmează după rostirea Crezului, în timp ce se cântă “Pe Tine te lăudăm”). Apoi vom asculta cu atenţie şi rugăciunea Tatăl nostru. După Sfânta Liturghie, urmează ca o completare, special pentru cei morţi, slujba Parastasului (de obicei durează cam 30 min). Este bine să urmărim înţelesul cuvintelor rostite de preot şi să ne rugăm şi noi în gând pentru cei adormiţi. Ne rugăm pentru iertarea lor şi odihna lor în pace în Împărăţia lui Dumnezeu. Rugăciune îi ajută foarte mult. Coliva se va ridica (împreună cu vinul), spre sfârşitul slujbei Parastasului, atunci când se cântă “Veşnica Pomenire”. 21) Coliva o vom împărţi mai ales la oameni săraci, fie în biserică, sau la cimitir, sau în alt loc. Nu se recomandă a lăuda coliva. O faptă bună este mai primită când este făcută cu smerenie şi în tăcere. 22) Este bine ca măcar uneori, în limitele timpului, să pregătim şi o colivă din grâu.

Coliva din grâu se prepară asemănător cu coliva din arpacaş, doar că diferă timpul de fierbere (bobul fiind mai tare) şi deci şi cantitatea de apă. Există însă grâu decorticat care se fierbe mai uşor. Vom folosi grâu cât mai proaspăt (din anul respectiv). Grâul îl vom pune la muiat (după ce l-am spălat în câteva ape, pâna ce apa devine limpede) cu câteva ore (de preferat 7-8 ore) înainte de a-l fierbe. Îl punem în apă puţin călduţă. E de preferat să fierbem cel puţin o jumătate de kilogram de grâu, pentru a fierbe ceva mai repede. Cu cât e mai puţin, cu atât fierbe mai greu. Vom pune apă de 4 ori şi jumătate mai mult decât grâu. Dacă nu am înmuiat în prealabil grâul, se va pune ceva mai multă apă la fiert. Putem schimba apa după aproximativ 15 min de fierbere. Dar se schimbă doar o singură dată şi se înlocuieşte imediat tot cu apă fierbinte (pregătită deja în alt vas). Se fierbe aproximativ 2 ore , la foc foarte mic. Se poate pune sub vas o tablă groasă (pe care coacem vinetele), sau se poate pune vasul pe un grătar. Se poate fierbe bine şi la cuptor (la mijloc), la foc mic. Îl vom amesteca rar, sau doar vom clătina vasul din când în când. Îl vom lăsa pe foc până ce bobul este suficient de înflorit şi destul de moale, iar zeama este scăzută. Putem proba bobul încercând să îl sfărâmăm uşor cu lingura pe o farfurie. Dacă alunecă şi miezul nu se sfarmă uşor, înseamnă că încă mai trebuie fiert. Dacă nu mai este apă în vas, putem adăuga câte o ceşcuţă pe parcurs, dar să fie fierbinte. Vom adăuga zahărul dupa ce bobul este fiert (spre sfârşit). Dacă adăugăm zahărul înainte de a fi bobul bine fiert, riscăm să întărească boabele. Vom amesteca 4-5 min. pentru a nu se prinde de vas. După fierbere, vom acoperi vasul cu un capac, până ce se răceşte (pentru ca bobul încă să se mai umfle), apoi cu un ştergar gros, care poate fi şi umed (care să nu fie cumva parfumat). Îl vom prepara după ce s-a răcit bine. Dacă îl fierbem seara, îl putem prepara dimineaţa. Dacă dimineaţa observăm că bobul nu se sfarmă suficient, putem să îl dăm prin maşina de tocat. Vom adăuga apoi zahărul pudră, nuca şi aromele. Amestecăm bine cu o lingură de lemn sau cu mâna (puţin umezită), apoi îl vom aranja pe tavă. Gustul grâului va fi mai bun decât cel al arpacaşului.

Colive inseamna pluralul pentru coliva.

Comunitate de creştini ortodocşi înseamnă un grup organizat de creştini.

Comuniune cu Dumnezeu înseamnă unire, legătură strânsă şi continuă pe care omul o poate avea cu Dumnezeu. Cea mai puternică comuniune cu Hristos o avem atunci când primim Sfânta Împărtăşanie.

Credinciosul este persoana care crede în existenţa lui Dumnezeu şi împlineşte voia Lui.

Crinul alb este o floare care în ortodoxie reprezintă puritate, feciorie. La Bunavestire, Arhanghelul Gavriil i-a adus Fecioarei Maria un crin din Rai.

Crucea Patriarhală este cea mai mare distincție acordată de către Patriarhia Română. Se acordă persoanelor cu merite deosebite.

Cucernic înseamnă evlavios, cuvios. Este omul cucerit de cele cerești, duhovnicești.

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, adică Sfântul Dimitrie cel Nou, se sărbătoreşte la 27 octombrie. Este ocrotitorul Bucureştiului, precum şi a tuturor creştinilor ortodocşi. Moaştele sale se află în biserica Patriarhiei şi sunt făcătoare de minuni. În fiecare an, se face pelerinaj (care începe cu câteva zile înainte) la sfintele lui moaşte.

Cuviosul Irodion a trecut în rândul sfinţilor români. Canonizarea a avut loc la mânăstirea Lainici, la data de 1 mai 2011. Ziua lui de prăznuire va fi 3 mai.

Darul preoţiei este harul pe care preotul îl primeşte prin Taina Hirotoniei, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciunile care o însoţesc.

Dezlegare la ouă, lapte şi brânză înseamnă că se pot mânca aceste alimente, în Săptămâna brânzei, care este cu o săptămână înainte de Postul Paştelui.

Dezlegare la peşte înseamnă că se poate mânca peşte în ziua respectivă, deşi este zi de post. Sunt scrise şi în Calendarul ortodox.

Dignus est înseamnă Vrednic este.

Dioceză sau Dieceză înseamnă Eparhie.

Diptice înseamnă lista de episcopi pomeniți în timpul Sfintei Liturghii.

Disc este un platou mic pe care preotul aşează părticelele scoase din prescură, în timpul Sfintei Liturghii.

Divin înseamnă dumnezeiesc, sfânt.

Doctor fară de arginţi înseamnă sfânt care, încă din viaţa sa, vindeca bolile oamenilor, prin rugăciune către Hristos, fără a lua vreo plată pentru aceasta.

Dogmele sunt adevărurile de credinţă date de însuşi Hristos şi transmise oamenilor prin Apostoli şi prin Sfinţii Părinţi. Dogmele Bisericii Ortodoxe sunt cuprinse în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie. Dogmele au fost reamintite şi explicate de Sfinţii Părinţi în cadrul Sinoadelor Ecumenice.

Dogmatica este o parte a teologiei, care se ocupă cu studiul dogmelor.

Doxologia înseamnă cântare de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu. Este inclusă în slujbele bisericii.

Drahma era o monedă de argint . Se folosea în Grecia antică.

Drumul Crucii este drumul pe care l-a făcut Hristos, ducându-şi crucea, până pe dealul Golgotei, unde a fost Răstignit.

Duminica Floriilor este ultima duminica din Postul Mare. ?n aceast
 zi serb
m Intrarea Domnului Hristos ?n Ierusalim.

Duminica Mironosițelor este a treia Duminică după Sfintele Paşti. Se face pomenire de femeile care au uns cu mir trupul lui Hristos.

Duminica Ortodoxiei, sau Duminica biruinței Ortodoxiei, este prima duminică din Postul Mare. În această zi se face pomenire și de cinstirea icoanelor.

Duminica Tomii este a doua duminică după Paşti. În pericopa evanghelică din această zi se arată îndoiala în credinţă a lui Toma, unul dintre cei 12 ucenici ai Mântuitorului. Acesta nu a crezut că Hristos a înviat, până când nu a pipăit rănile cuielor şi coasta Lui. Iisus i-a zis: “Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ev. Ioan XX, 19-31).

Durata Postului Sfintilor Apostoli este variabila. Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel începe la o săptămână după Rusalii. Deci depinde de ziua când este Paştele, sărbătoarea Rusaliilor fiind la 50 de zile de la Paşti. Acest Post se termină întotdeauna la 29 iunie, când este ziua sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

Ectenia este un grup de rugăciuni care se rostesc într-o anumită ordine. Este rostită de preoţi sau de diaconi, în cadrul slujbelor din biserică.

Egumen înseamnă stareţ al unei mânăstiri.

Emanuil înseamnă “Dumnezeu este cu noi”.

Engolpion este un medalion pe care îl poartă Arhiereii. Pe acest medalion este pictată icoana Mântuitorului Iisus Hristos sau a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe.

Enoriaş înseamnă un credincios care este membru al unei parohii.

Eparhie înseamnă episcopie.

Epicleza euharistică este rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt. Este rostită de preot, în cadrul Sfintei Liturghii. Preotul aflat în faţa Sfintei Mese din altar, se roagă lui Dumnezeu (Sfintei Treimi). Se roagă să trimită Duhul Sfânt peste Sfintele Daruri şi să le transforme în Trupul şi Sângele lui Hristos. Se mai roagă în acelaşi timp ca Duhul Sfânt să se coboare şi peste toţi cei prezenţi în biserică. Prin venirea Sfântului Duh, pâinea şi vinul din potir se transformă (în mod tainic, nevăzut) în Trupul şi Sângele lui Hristos. Din acestea se vor împărtăşi credincioşii. Este momentul cel mai important al Sfintei Liturghii. În acest timp la strană se cântă “Pe Tine te lăudăm”.

Episcopia este o unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop.

Episcopii sunt urmaşii Apostolilor.

Epistolă înseamnă scriere ocazională, scrisoare.

1. Epitaf înseamnă o pânză pe care este imprimată imaginea Mântuitorului Hristos. 2. Epitaf înseamnă şi inscripţia de pe piatra funerară, scrisă în versuri sau proză. 3. Epitaf este şi un anumit gen de poezie.

Epitrahirul este un veşmânt preotesc important. Fară acesta preotul nu poate săvărşi niciuna din cele 7 taine. Acest veşmânt este îngust şi lung. Se pune pe după gătul preotului, reprezentând jugul lui Hristos.

Eremit înseamnă sihastru.

Eretic înseamnă adept al unei erezii.

Erezia este o abatere gravă de la învăţătura bisericii creştine.

Euharistie înseamnă Împărtăşanie.

Evanghelia păcii este evanghelia lui Iisus Hristos. În esență, îndeamnă la pace și iubire adevărată între oameni; ne îndeamnă la iertare și îngăduință față de semenii noștri, la respect și ajutor.

Evanghelia cuprinde fragmente din Biblie în care sunt prezentate viaţa şi învăţătura Mântuitorului Hristos. Din ea se citeşte la fiecare Sfântă Liturghie.

Evanghelii apocrife sunt cărţi care prezintă într-un mod denaturat Evangeheliile adevărate. Autorii lor încearcă să prezinte evenimentele într-o formă misterioasă şi ascunsă, ajungând chiar la erori grave. Evangheliile apocrife nu sunt recunoscute de Biserica ortodoxă.

Evangheliştii sunt autorii celor patru evanghelii din Biblie. Aceştia sunt: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Evlavie înseamnă credinţă şi smerenie.

Facerea (sau Geneza) este primul capitol din Biblie (din Vechiul Testament). Facerea înseamnă crearea lumii de către Dumnezeu.

Faptele Apostolilor este o carte din Noul Testament, scrisă de Sfântul Evanghelist Luca. Cuprinde diferite evenimente din viaţa şi activitatea misionară a Sfinţilor Apostoli.

Faraonul este un rege egiptean.

Fecioara Maria este Maica Domnului. A fost fecioară toată viaţa.

Femeia samarineancă este Sfânta Fotinia. Ea l-a cunoscut pe Hristos și a vestit tuturor despre el.

Fericirile sunt nouă virtuţi care îi pot asigura omului fericirea veşnică. Ele nu sunt nişte porunci, dar ne dau un îndemn spre desăvârşirea morală. Au fost rostite de însuşi Hristos, în Predica de pe Munte.

Fiara este Anticrist.

Filip este unul dintre Cei 12 Apostoli ai Domnului.

Filocalia este o culegere de scrieri ortodoxe ale unor Sfinţi Părinţi ai bisericii. Are 12 volume. Cuprinde multe sfaturi şi îndemnuri pentru o viaţă cât mai curată şi desăvârşită. Filocalia înseamnă şi iubirea de frumos, a frumuseţii duhovniceşti.

Finicul sau curmalul este un arbore care creşte numai în ţările calde.

Fiu al lui Dumnezeu este fiecare creştin care împlineşte poruncile Sale.

Fiul pierzării este Iuda Iscarioteanul, care l-a trădat pe Iisus.

Floriile, sau Duminica Floriilor, este sărbătoarea cu o duminică înainte de Paşte. Semnifică intrarea lui Hristos în oraşul Ierusalim. Oamenii îl întâmpină pe Hristos cu cinste şi cu bucurie. Ca semn de preţuire aveau în mâini ramuri înverzite şi flori. Mulţimea credea că Domnul va fi ales ca Împărat pământesc. Dar El, Împăratul cel veşnic, venise pentru a pătimi de voie pentru oameni. Ca să-i facă pe ei moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor, unde este fericire veşnică, netrecătoare.

1. Fraţi înseamnă persoane care au aceeaşi părinţi. 2. Fraţi pot fi consideraţi toţi oamenii care au acelaşi Tată ceresc, adică pe Dumnezeu.

Galilean înseamnă locuitor din Galileea.

Galileea este o regiune istorică în nordul Israelului. În timpul romanilor a fost o provincie sub domnia regelui Irod. Este considerată leagănul creştinismului şi este regiunea în care Iisus Hristos şi-a petrecut copilăria şi a început activitatea mesianică.

Geneza înseamnă crearea lumii de către Dumnezeu.

Gheenă înseamnă iad, adică loc de suferinţă pentru cei care nu au ascultat de Dumnezeu.

Giulgiu este o pânză cu care a fost înfăşurat trupul lui Iisus, când a fost pus în mormânt.

Glasurile sunt modurile de cântare ale muzicii bisericeşti. Există patru Glasuri principale: Glasul I, Glasul al II-lea, Glasul al III-lea şi Glasul al IV-lea şi alte patru care derivă din acestea (V, VI, VII, VIII). Fiecare glas are o formă melodică specifică, care aduce în suflet o anumită dispoziţie.

Glosolalia este darul vorbirii în diferite limbi străine, pe care apostolii nu le-au învățat vreodată. Acest dar al Duhului Sfânt l-au primit apostolii de la Dumnezeu, pentru a propovădui mai ușor Evanghelia lui Hristos, la mai multe popoare.

Golgota este dealul unde se afla crucea pe care a fost răstignit Hristos.

Sfântul Grigorie de Nazians este Sfântul Grigorie Teologul.

Sfântul Grigorie a fost Episcop al Nisei (Nyssei). Este fratele Sfântului Vasile cel Mare. Se sărbătoreşte la data de 10 ianuarie. O parte din sfintele sale moaşte se află şi la biserica Domniţa Bălaşa din Bucureşti.

Sfântul Grigorie Decapolitul a fost un călugăr preot, care a dus o viaţă ascetică. A săvârşit multe vindecări şi alte minuni prin rugăciune către Hristos. A luptat cu râvnă contra iconoclasmului, de aceea a îndurat multe persecuţii. A îndrumat pe mulţi oameni pe calea credinţei, a vieţii curate şi bineplăcute lui Dumnezeu. Moaştele sale se află la mânăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea şi sunt făcătoare de multe minuni. Se prăznuieşte la 20 noiembrie.

Grigorie Palama este un mare sfânt teolog al Bisericii ortodoxe. El este cel care s-a preocupat în mod deosebit de Rugăciunea inimii.

Sfântul Grigorie Teologul (sau Cuvântătorul de Dumnezeu) este unul dintre cei Trei mari Ierarhi ai lumii. S-a născut la Azianz, în vecinătatea cetăţii Nazians. De aceea se mai numeşte Grigorie de Nazians. A fost un om cultivat şi înduhovnicit. Prin scrierile sale a luptat împotriva ereziei lui Arie. O parte din sfintele sale moaşte se află la mânăstirea Slatina, din judeţul Suceava.

Grijanie înseamnă împărtăşanie.

Habotnic este creştinul care vrea să respecte cu rigurozitate poruncile dumnezeeşti, dar fără dreaptă socoteală, şi fără a cere sfat duhovnicului.

Hagiul este acea persoană care a mers la Mormântul lui Hristos, de la Ierusalim.

Har înseamnă Duh Sfânt dat oamenilor. Este darul lui Dumnezeu, ca expresie a dragostei Lui faţă de oameni.

Har Sfânt înseamnă Duh Sfânt transmis oamenilor de Dumnezeu.

Harismă înseamnă un dar deosebit primit de către un om, de la Duhul Sfânt. Persoanele harismatice fac lucrător Harul lui Dumnezeu în viața oamenilor. Acestea sunt persoane care și-au acordat voia proprie cu voia lui Dumnezeu. Ei au o viață sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu.

Harţi înseamnă că nu se mănâncă de post în ziua respectivă. Este specificat în calendarul bisericesc ortodox.

Heruvicul este cântarea din timpul Sfintei Liturghii, care se intonează după citirea Evangheliei, înainte de ieşirea cu Sfintele Daruri. Cuvintele cântării sunt:”Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim, şi Făcătoarei de viaţă Treimi întreit sfântă, cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm.” Aceasta ne pregăteşte pentru momentul deosebit care urmează. Ne îndeamnă să lepădăm(adică să înlăturăm) toate grijile lumeşti şi să avem cugetul curat, smerenie şi dragoste sfântă către Dumnezeu, ca şi Heruvimii. Ei slăvesc neîncetat Sfânta Treime în cântări de laudă, cu o dragoste arzătoare.

Hodighitria (Călăuzitoarea) este denumirea unei icoane a Maicii Domnul cu Pruncul.

Hram la o biserică înseamnă sărbătorirea Sfântului ocrotitor al acelei biserici.

Hrană uscată înseamnă pâine uscată, sau cel mult înmuiată puţin în apă (eventual cu un strop de sare şi oţet). Aceasta este hrana pustnicilor şi călugărilor sporiţi duhovniceşte, care ajutaţi de harul divin, au puterea de a ţine un post atât de aspru, fără să se îmbolnăvească. Ei mănâncă, mai ales în perioadele de post, doar această hrană, luată câte puţin, o dată pe zi .

Hristos este Iisus Hristos. Cuvântul “Hristos” înseamnă “Unsul lui Dumnezeu”.

1. Hristos a Înviat! – este adevărul de credinţă mărturisit de Biserica Creştin-Ortodoxă. 2. Hristos a Înviat! este salutul bisericesc care se spune începând de la Înviere până la Înălţare.

Iconoclasmul este o doctrină care impunea distrugerea icoanelor şi pedepsirea celor care li se închinau.

Iconomie înseamnă rânduiala lui Dumnezeu, spre mântuirea oamenilor.

Ierusalimul Ceresc este Împărăţia lui Dumnezeu.

Ieslea este locul unde se pune fânul pentru animale.

Iisus Hristos NIKA înseamnă Iisus Hristos BIRUITORUL (Învingătorul). El este cel care, prin Jertfa Sa, a biruit păcatul, iadul şi moartea.

Împărăţia cerului (cerurilor) este Raiul.

Împarăția veșnică este Împărăția lui Hristos. Acolo vor ajunge cei care îi urmează Lui.

Împărtăşit înseamnă care a primit Sfânta Împărtăşanie.

Înălţarea Domnului Iisus Hristos înseamnă suirea, ridicarea Sa de pe pământ la Cereasca Împărăţie. Are loc la 40 de zile după Înviere.

Indictionul înseamnă perioada unui An Nou bisericesc. Ziua de 1septembrie indică începutul acestei perioade.

Intrarea Mică se referă la intrarea preotului în altar, după scurta procesiune făcută cu Evanghelia (în biserică). Momentul are loc în prima parte a Liturghiei.

Întrupat înseamnă care a luat trup şi fiinţă.

Învierea de obşte este învierea oamenilor din veac adormiţi. Va fi la Judecata de Apoi.

Irmos este denumirea primei strofe, de la fiecare din cele nouă părţi, ale unei cântări bisericeşti numită canon.

Isihie înseamnă însingurare. Se referă la călugări.

Judecata Universală (sau Judecata de Apoi) este judecata dreaptă, pe care o va face Domnul Hristos la sfârşitul lumii, tuturor oamenilor. Fiecărui om i se va hotărî atunci fericirea veşnică, sau chinul veşnic.

Kyrie eleison înseamnă Doamne miluieşte.

Lacul Sevasta este lacul în care au fost martirizați prin înghețare Sfinții 40 de mucenici. Se afla în Sevasta, capitala Armeniei.

Lăsatul (Lăsata) secului de carne înseamnă ultima zi, înainte de Postul Mare, în care se poate mânca şi carne. Este cu o săptămână înainte de începerea Postului, adică după a două săptămână a Triodului.

Dreptul Lazăr (din Betania) a fost un prieten apropiat al lui Hristos. La patru zile după ce a murit, a fost înviat de Hristos.

Legea iubirii este legea adusă în lume de Hristos. El ne cere să ne iubim unii pe alţii cu o dragoste sfântă, să-i iubim chiar şi pe vrăjmaşii noştri. Ne îndeamnă să răsplătim răul cu bine, să fim îngăduitori faţă de semenii noştri, să iertăm mereu pe cei care ne-au greşit. Hristos a iertat chiar pe cei care l-au chinuit şi l-au răstignit, deşi avea putere să-i înfrunte şi să-i pedepsească, fiind însuşi Dumnezeu. Chiar dacă uneori pare greu de îndeplinit această lege, dacă noi vrem şi vom încerca, Dumnezeu ne va ajuta mai departe. Iubind pe cei din jurul nostru, vom afla pace şi bucurie în suflet.

Legea Nouă este legea adusă în lume de Mântuitorul Hristos, adică legea iertării şi a dragostei sfinte între oameni. Învăţăturile Lui se găsesc scrise în Noul Testament.

Legea Talionului este o lege introdusă de Moise şi prezentată în Vechiul Testament. Aceasta a îmbunătăţit Legea răzbunării, care îngăduia răsplătirea răului cu unul mai mare. Legea Talionului cerea răsplătirea răului cu un rău egal sau asemănător. Avea ca scop limitarea faptelor rele. În acelaşi timp evita excesele de violenţă admise în Legea anterioară. Legea Talionului putea fi aplicată doar de preotul sau de judecătorul locului. Hristos însă, a înlocuit această lege cu legea iubirii.

Legea veche este legea valabilă până la venirea în lume a Mântuitorului Hristos.

Lespede înseamnă piatră naturală de dimensiuni mari folosită şi la acoperirea mormintelor.

1. Levi este Apostolul şi Evanghelistul Matei.

Liturghia Darurilor este Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se săvârşeşte mai ales în Postul Paştelui. Are loc în timpul săptămânii, de obicei seara, pentru a da posibilitate creştinilor care vor să se împărtăşească, să ajuneze. La această Liturghie creştinii se împărtăşesc cu Sfintele Daruri care au fost deja (mai înainte) sfinţite la Liturgha săvârşită în duminica respectivă. În perioada Postului Mare, duminica se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar sâmbăta Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Slujba Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite este compusă (în mare parte) de Sfântul Grigorie Dialogul (episcop al Romei). Ea este împletită cu slujba Vecerniei. Momentul cel mai important la această Liturghie este Ieşirea cu Sfintele Daruri, pentru că în potir se află deja Trupul şi Sângele lui Hristos. Preotul iese cu Sfintele Daruri din altar, în faţa credincioşilor. Este un moment solemn în care trebuie să ne rugăm în taină lui Hristos, care este viu, prezent lângă noi, chiar cu trupul şi sângele său.

Liturghia Sfântului Grigore Dialogul (Grigorie cel Mare) este Liturghia Darurilor mai înainte sfințite.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare are loc în biserici, de 10 ori pe an. Este asemănătoare cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, dar diferă prin complexitatea rugăciunilor făcute de preot (în taină) în Altar.

Liturghia este slujba cea mai importantă, în care se reactualizează Jertfa lui Hristos de pe Cruce. Hristos se jertfeşte în mod tainic pe masa Altarului, la fiecare Sfântă Liturghie. Vinul şi pâinea din Potir se transformă în mod real, în Trupul şi Sângele lui Hristos, prin coborârea Duhului Sfânt invocat de preoţi. Acest important moment are loc imediat după rostirea Crezului, când la strană se cântă “Pe Tine te lăudăm”. Imediat după Sfântă Jertfă urmează Axionul Maicii Domnului, rugăciune de supravenerare a Sfintei Fecioare. În timpul acestui măreţ imn, bat clopotele bisericii.

Liturghie Arhierească înseamnă Liturghie la care slujeşte un Arhiereu (Episcop).

Liturghier este o carte de slujbe bisericeşti.

Luca este autorul uneia dintre cele patru Evanghelii şi a Cărţii Faptele Sfinţilor Apostoli. A fost colaborator apropiat al Sfântului Apostol Pavel.

Lumina de la Ierusalim se coboară din cer, deasupra mormântului lui Hristos, în timpul slujbei Vecerniei, de Înviere. Lumina este un foc care, dacă îl atingi, nu te arde în primele minute. Lumina sfântă se coboară în fiecare an la creştinii ortodocşi.

Lumină lină este un imn ortodox, care se cântă de obicei în cadrul Vecerniei.

Mânăstirea Plumbuita se află în Bucureşti, în cartierul Colentina. Are hramul Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în ziua de 24 iunie.

Mâncare de dulce (de frupt) înseamnă orice aliment care nu este de post.

Mâncare de post înseamnă că nu conţine carne, ouă, nici produse lactate.

Sfânta Maria Egipteanca s-a nevoit mulți ani în pustiul Egiptului. A făcut aspră pocăință pentru anii în care a trăit în desfrânare.

Martiri sunt acei oameni care l-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Ei nu au renunţat la credinţă, deşi au fost supuşi la chinuri cumplite.

Mărturisirea sau spovedania, este una dintre cele şapte Taine. Creştinul care îşi mărturiseşte, cu căinţă, păcatele în faţa unui preot duhovnic, primeşte iertare de la Dumnezeu, împăcare şi ajutor.

Masa Altarului este masa din Altar pe care se săvârşeşte Sfânta Jertfă.

Matericul este o carte ce cuprinde povestiri duhovnice
_ti
_i sfaturi pentru maici. Este asem
n
toare cu Patericul.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost un aprig luptător împotriva ereziilor şi mărturisitor al credinţei ortodoxe. Se sărbătoreşte la 21 ianuarie.

Mir înseamnă untelemn sfinţit, amestecat cu anumite arome (miresme) de plante.

Mireasa nenuntită este o denumire dată Fecioarei Maria. Maica Domnului Hristos a fost fecioară toată viaţa.

Mironosiţele sunt femeile care au uns cu mir trupul lui Hristos, la punerea Lui în mormânt. Cele mai cunoscute mironosițe sunt: Maria Magdalena Salomeea Ioana Maria Marta Maria lui Cleopa Suzana

Mitropolitul este episcopul unei metropole sau a unei regiuni. Este un rang superior, subordonat numai Patriarhului.

Molitvelnic este o carte bisericească ce conţine slujbe si rugăciuni pentru diferite trebuinţe.

Monoteismul este credinţa într-un singur Dumnezeu Atotţiitor.

Morala creştină este aplicarea în viaţa noastră a învăţăturilor şi îndemnurilor date de Mântuitorul Hristos. Se referă la ceea ce trebuie să facă un creştin pentru a dobândi viaţa veşnică fericită. Adică să împlinească voia lui Dumnezeu pe pământ, aflându-se într-o permanentă comuniune cu El. Se mai referă la relaţiile pe care trebuie să le aibă cu semenii şi faţă de sine însuşi. Morala creştină este lupta pentru dobândirea virtuţilor creştine. Esenţa ei se poate vedea în viaţa plină de sfinţenie şi de iubire a Fiului lui Dumnezeu.

1. Moşi înseamnă moşii şi strămoşii noştri, trecuţi la cele veşnice. 2. Moşi înseamnă şi zilele mai importante de pomenire a celor adormiţi, precum şi pomenile făcute pentru ei. Zile de Moşi sunt: Moşii de primăvară, Moşii de vară (în sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moşii de toamnă (în prima sâmbătă din luna noiembrie) şi Moşii de iarnă (înainte de duminica lăsatului sec de carne).

Moşii de iarnă sunt în sâmbăta dinaintea Lăsatului sec de carne. Adică sunt cu o săptămână înainte de începerea Postului Mare. În biserici are loc slujba Sfintei Liturghii, după care urmează slujba Parastasului. Se pomenesc moşii şi srămoşii noştri adormiţi în dreapta credinţă.

Moşii de toamnă sunt în prima sâmbătă din luna noiembrie, de obicei în apropierea Postului Crăciunului. În biserici se face Pomenirea morţilor. Dimineaţa are loc Sfânta Liturghie, după care începe slujba Parastasului. Se face pomenirea tuturor moşilor şi strămoşilor noştri adormiţi în dreapta credinţă, în nădejdea Învierii. Este importantă în primul rând participarea noastră la slujbă (în linişte, cu atenţie şi cu credinţă), apoi pomelnicul pe care îl dăm preotului, cu numele de botez al celor morţi din familie. De mult ajutor pentru iertarea sufletelor celor adormiţi este şi coliva, care se aduce la biserică, împreună cu o pâine şi puţin vin. Cei care au posibilitate, pot împărţi şi câteva pacheţele cu mâncare la cei săraci.

Nădejde înseamnă speranţă, încredere.

Naos este porţiunea din biserică situată la intrare. La unele lăcaşuri este delimitată de primul rând de stâlpi.

Născătoarea de Dumnezeu este Maica Domnului, adică Sfânta Fecioară Maria.

Naşul de botez trebuie să fie un creştin ortodox. Nu au voie să fie naşi părinţii copilului şi nici călugării.

Naşii de cununie trebuie să fie două persoane cununate religios. Ei sunt cei care îşi asumă responsabilitatea îndrumării duhovniceşti a tinerilor care se căsătoresc atunci în biserică.

Naşterea Maicii Domnului se sărbătoreşte la 8 septembrie. Este ziua în care s-a născut Fecioara Maria. Părinţii Mariei sunt Ioachim şi Ana.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul se serbează la 24 iunie. Denumirea populara a sărbătorii este Sânzîienele sau Drăgaica. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în urma rugăciunilor fierbinţi făcute către Dumnezeu de părinţii lui. Părinţii lui, Zaharia şi Elisabeta, erau oameni foarte credincioşi, cu multă dragoste de Dumnezeu. Duceau o viaţă sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, însă nu aveau copii. Zaharia, care era preot, în timpul unei slujbe pe care o săvârşea în biserică, a fost încredinţat de Dumnezeu că va avea un fiu. Pentru că el pe moment s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, i s-a spus că va rămâne mut până în ziua când se va naşte copilul. Chiar aşa a fost. Soţia lui, deşi era bătrână, a născut un băiat, pe care l-au numit Ioan.

Nazaret este un oraş situat în partea de nord a Israelului, în Galileea. Este locul unde Arhanghelul Gavriil a înştiinţat-o pe Fecioara Maria că va naşte un prunc. (vezi Bunavestire). În Nazaret, Hristos şi-a petrecut primii 30 de ani din viaţă.

Nectarie Taumaturgul este Sfântul Nectarie din Eghina. El vindecă bolile celor care i se roagă cu credinţă.

Noul Testament sau Legea Nouă prezintă viaţa lui Hristos şi învăţăturile date de El oamenilor. Este a doua parte a Bibliei.

Cei 70 de Apostoli, la care s-au mai adăugat câţiva, sunt: Acvila, Agav, Ahaic, Alfeu, Amplia, Anania, Andronic, Apelie, Apfia, Apollo, Arhip, Aristarh, Aristobul, Artema, Asincrit, Barnaba, Carp, Chesarie, Chifa, Clement, Cleopa, Crescent, Crisp, Cvadrat, Cvart, Epafrodit, Epenet, Erast, Ermie, Ermis, Evod, Filimon, Filip, Filolog, Fortunat, Gaie, Iacov, Iason, Irodian, Iunia, Iust, Lin, Luca Evanghelistul, Luchie, Marcu Evanghelistul, Narcis, Natanail, Nicanor, Olimp, Onisifor, Onisim, Parmena, Patrova, Priscila, Prohor, Pudens, Rodion, Ruf, Sila, Silvan, Simeon, Sosipatru, Sostene, Stahie, Ştefan Întâiul-mucenic, Tadeu, Terpne, Tertie, Tihic, Timon, Timotei, Tit, Trofim, Urban, Zaheu, şi Zina.

Nun înseamnă Naş de cununie.

Obedniţa este o slujbă scurtă, care are loc înainte de Liturghia Darurilor, (după Ceasul al IX-lea), sau în zilele aliturgice.

Oblăduire înseamnnă ocrotire, protecţie. Oblăduire înseamnă şi conducere, îndrumare, stăpânire.

Obşte înseamnă totalitatea călugărilor dintr-o mânăstire.

Odăjdii înseamnă îmbrăcămintea pe care o poartă preoţii în timpul slijbelor bisericeşti sau în alte împrejurări speciale.

Odihna de veci este viaţa veşnică fericită de care vor avea parte oamenii care vor fi mântuiţi.

Odovania este o sărbătoare mai mică care arată încheierea unei perioade de prăznuire. Are scopul de a reaminti evenimentul sărbătorit.

Omul drept este cel care duce o viaţă sfântă.

1. Omofor este un veşmânt pe care arhiereii îl poartă pe umeri în timpul slujbelor bisericeşti. 2. Omofor înseamnă şi un fel de eşarfă.

Orar este un veşmânt diaconesc, sub forma unei fâşii, care se poartă peste umăr.

Orbul din naştere a fost vindecat de Hristos printr-o minune. După ce şi-a dobândit vederea, cel care fusese orb, a mărturisit tuturor că l-a vindecat Mântuitorul.

Orele sunt Ceasurile.

Ortodoxia este o confesiune creştină care are dogmele şi organizarea bisericească conform celor şapte sinoade ecumenice din secolele 4-8. Ortodoxia păstrează învăţătura dată de însuşi Hristos. În limba greacă, orthos înseamnă dreaptă, iar doxa înseamnă credinţă.

Ortopraxia înseamnă aplicarea practică, în viaţa noastră, a învăţăturilor credinţei ortodoxe.

Osana este cuvânt de preaslăvire a lui Dumnezeu.

Osanale sunt cuvinte de laudă şi preaslăvire aduse lui Dumnezeu.

Osârdie înseamnă râvnă izvorâtă din inimă. În limba slavonă “sard” înseamnă “inimă”.

Osebit înseamnă deosebit.

Oştile îngereşti sunt Cetele îngereşti. Îngerii sunt bine organizaţi, ca nişte ostaşi în slujba marelui Împărat, Dumnezeu.

Otpust este rugăciunea pe care preotul o rosteşte la sfârşitul unei slujbe religioase: “Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”

Ouă roşii se vopsesc pentru Paşte. Culoarea roşie semnifică sângele lui Hristos, când a fost răstignit pe Cruce.

Ovidenia (sau Vovidenia) este denumirea populară a sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului. Ritualurile păgâne care au loc în unele zone, în această zi de sărbătoare, sunt doar nişte invenţii ale unor persoane anonime. Ele nu au nimic comun cu sfinţenia acestei sărbători.

Păcatul strămoşesc este păcatul făcut de Adam şi Eva. Ei, deşi erau în Rai, nu au dat ascultare poruncii lui Dumnezeu. Vrând să fie mai puternici decât Creatorul lor, înşelaţi de sfatul şarpelui, au mâncat din mărul din care Dumnezeu le-a spus să nu guste.

Panihida este o carte bisericească folosită de preoţi la slujbele de înmormântare. Cartea cuprinde toate rânduielile şi textul slujbelor şi rugăciunilor pentru cei morţi.

Parabola sau Pilda este o scurtă povestire metaforică. Are scopul de a transimte o anumită învăţătură morală.

Parusia înseamnă a doua venire a lui Hristos.

“Pătimirile lui Hristos”, sau “Patimile lui Hristos”, înseamnă chinurile suferite întreaga zi în care A fost crucificat. Hristos s-A jertfit pe cruce din iubire pentru oameni.

Pavecerniţa se slujeşte seara, după Vecernie, în biserici, dar mai ales în mânăstiri. Este de două feluri: Pavecerniţa Mare şi Pavecerniţa Mică.

Pavecerniţa Mare este o slujbă de pocăinţă, care se face doar în anumite zile ale Posturilor, precum şi în ajunul unor Praznice Împărăteşti.

Pavecerniţa Mică are loc în fiecare seară în mânăstiri, după Vecernie. În anumite zile ale anului, este înlocuită cu Pavecerniţa Mare.

1. Penticostar este perioada din anul bisericesc, care începe din ziua de Înviere până la Rusalii. 2. Penticostar este cartea care conţine cântările slujbelor bisericeşti din perioada menţionată mai sus.

Pericopă evanghelică înseamnă un fragment din Evanghelie, care prezintă o anumită temă religioasă.

Pescari de oameni sunt consideraţi Apostolii, care au adus la credinţă mulţi oameni.

Pilda este o povestire ce poate servi cuiva de învăţătură, ca model de urmat.

Dintre aceste fecioare, cinci sunt înţelepte, iar cinci nebune. Fecioarele înţelepte au candelele aprinse cu untelemnul faptelor bune. Ele sunt pregătite pentru a doua venire a lui Hristos. Feciorele înţelepte reprezintă Biserica cea curată a lui Hristos.

Pogorârea Sfântului Duh înseamnă coborârea Duhului Sfânt peste Apostolii lui Hristos. A avut loc la 50 de zile după Înviere. Sărbătoarea mai poartă denumirea de Rusalii.

Postul Crăciunului, sau Postul Naşterii Domnului, este perioada de 40 de zile înainte de Crăciun. Este o perioadă de pregătire pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Este un prilej de curăţire a sufletului prin spovedanie şi înfrumuseţare a lui prin post (trupesc, dar mai ales sufletesc), rugăciune, iertare şi alte fapte bune.

Postul Mare este Postul Paştelui. Se ţine în cinstea Patimilor lui Hristos şi a Învierii Lui. Are durata de şapte săptămâni (şase săptămâni, la care se adaugă Săptămâna Patimilor). Face parte din perioada Triodului.

Preamărit înseamnă slăvit, lăudat.

Predania înseamnă Sfânta Tradiţie.

Preot de mir înseamnă preot ortodox, care slujeşte mirenilor. El slujeşte în biserică, nu în mânăstire.

Preot duhovnic înseamnă preot care spovedeşte şi îndrumă spiritual pe credincioşi.

Prescura este pâine dospită, cu o formă specifică, care se foloseşte în Altar la Sfânta Euharistie.

Pricesne sunt cântări religioase ortodoxe, din cadrul slujbei Sfintei Liturghii. Se cântă în timpul cât se împartăşeşte preotul.

Protopop sau Protoiereu este un preot care are şi funcţia de coordonare, îndrumare şi supraveghere a bisericilor şi a preoţilor dintr-un anumit teritoriu.

Psalmul este format din mai multe versuri. Cei mai cunoscuţi sunt cei 150 de psalmi compuşi de regele David. Aceştia se află în Biblie. Cartea care cuprinde psalmii este Psaltirea.

Psalmul 50 este psalm de pocăință. Face parte din cei 150 de psalmi ai lui David. Se află scris și în Noul Testament.

Psaltirea este cartea bisericească care conţine Psalmii lui David. Psalmii regelui David se află în Vechiul Testament din Biblie. Aceştia sunt în număr de 150 şi sunt grupaţi în 20 de catisme. Psalmii, ca rugăciuni, se citesc în cadrul multor slujbe din biserică. Se pot citi şi individual (cu binecuvântarea duhovnicului), fiind de mult folos.

Purcede înseamnă provine.

Pururea Fecioara Maria este Maica Domnului Hristos. Ea a fost totdeauna fecioară: înainte de a-l naşte pe Hristos, dar şi la naşterea lui, cât şi după naştere.

Putere harică înseamnă putere sfinţitoare.

Racla este o cutie specială în care se păstrează, spre cinstire, sfinte moaşte. Se află în biserică.

Raiul este locul cel mai fericit care a fost pregătit de Dumnezeu, încă de la începutul lumii, special pentru oameni. Dar din cauza neascultării primilor oameni, Adam şi Eva, aceştia au fost alungaţi din Rai. Păcatul lor a fost iertat doar prin Jertfa pe cruce a Mântuitorului Hristos. Odată cu Învierea Lui din morţi, au fost eliberaţi din legăturile morţii şi toţi drepţii care au trăit până atunci. Orice om care ascultă de Hristos şi trăieşte cu Hristos poate ajunge, după moartea trupească, în viaţa veşnică fericită din Rai.

Rangurile bisericeşti sunt funcţii (grade) deosebite acordate anumitor persoane din clerul bisericesc. Acestea obligă persoana la responsabilităţi specifice. Enumerăm câteva ranguri mai cunoscute: Patriarh Mitropolit Arhiepiscop Episcop-vicar (sau Arhiereu-vicar) Episcop (sau Arhiereu) Arhimandrit Protosinghel Ieromonah (preot călugăr) Ieroschimonah Preot stavrofor

Rasă este un veşmânt pe care îl poartă preoţii. Este lung, de culoare neagră.

Răstignire înseamnă omorâre a unui om, prin ţintuirea lui de un lemn. Aceasta se facea mai ales în vremea romanilor. Avea ca scop atât umilirea condamnaţilor la moarte, dar mai ales chinuirea lor cât mai mare. Iisus Hristos a fost răstignit pe o cruce de lemn şi a murit în chinuri groaznice.

Răstignirea lui Hristos înseamnă pironirea şi chinuirea lui pe Cruce, până la moarte.

Revelaţie înseamnă dezvăluirea unor taine dumnezeieşti anumitor oameni sfinţi.

Rugă înseamnă rugăciune.

Rugăciunea înseamnă vorbirea omului cu Dumnezeu. Ea poate fi de cerere, de mulţumire sau de laudă. Ne putem exprima prin cuvintele noastre proprii, sau putem citi din cărţi de rugăciuni. Ne putem ruga cu voce tare, sau în gând, înălţând mintea noastră la Dumnezeu. Atunci când cuvintele rugăciunii pătrund şi inima, rugăciunea devine mai puternică. Ne rugăm uneori individual, alteori în grup, sub oblăduirea unui preot, în biserică. Ne putem ruga oricând şi în orice împrejurare. Rugăciunea adevărată este cea făcută în numele Sfintei Treimi. Credincioşii se roagă către Hristos, către Maica Domnului, către sfinţi şi către toate sfintele Puteri Cereşti. Sfinţii sunt mijlocitorii noştri către Dumnezeu. Când ne rugăm trebuie să fim împăcaţi cu semenii noştri, să îi iertăm, pentru a avea pace în suflet. Posibilitatea de fi în comuniune cu Hristos este un mare dar dat de Dumnezeu oamenilor şi o mare cinste.

Rugăciunea Domnească este rugăciunea “Tatăl nostru”. Se numeşte “domnească” pentru că a fost rostită prima dată chiar de Domnul Hristos. Unul dintre apostoli L-a rugat să îi înveţe pe oameni cum să se roage.

Rugăciunea inimii este Rugăciunea lui Iisus.

Rugăciunea lui Iisus este: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Este o rugăciune scurtă, dar puternică şi are un conţinut foarte important. Rugăciunea este rostită mai ales de călugări, dar poate fi spusă de orice credincios.

Rusaliile reprezintă sărbătoarea creştină în care se prăznuieşte pogorârea Sfântului Duh. În a 50-a zi de la Învierea lui Hristos, Sfântul Duh s-a coborât din Cer, sub forma unor limbi de foc. Duhul Sfânt s-a pogorât peste cei 12 Apostoli şi peste Maica Domnului, care se rugau în biserică. Aceştia, la rândul lor l-au transmis episcopilor şi preoţilor. Apostolii au primit darul de a propovădui cu putere învăţătura lui Hristos la toate neamurile. Tot atunci au primit darul vorbirii în diferitele limbi ale lumii de atunci, pentru a putea fi uşor înţeleşi de oamenii din toată lumea. Prin ei, mii de oameni s-au întors la credinţa creştină şi s-au botezat. Rusaliile reprezintă ziua întemeierii bisericii creştin-ortodoxe. Toate Tainele din această biserică se fac prin puterea sfinţitoare şi de viaţă dătătoare a Sfântului Duh. Sărbătoarea Rusaliilor nu are o dată fixă, este duminică, în a 10-a zi de la Înălţarea Domnului.

Sălaş înseamnă adăpost.

Expresia Sânul lui Avraam semnifică Raiul.

Săptămâna albă înseamnă Săptămâna brânzei.

Săptămâna brânzei (Săptămâna albă) este cu o săptămână înainte de începerea Postului Mare. Se mănâncă de dulce, dar fără carne. Este a treia săptămână a Triodului.

Săptămâna Mare este Săptămâna Patimilor.

Sărbătorile pascale sunt primele 3 zile de Paște, începând cu ziua de duminică. Nu sunt la aceeași dată în fiecare an. În aceste zile, serbăm învierea lui Hristos. În biserică, slujba de Înviere începe la miezul nopții dintre sâmbătă spre duminică. Primele 2 zile de Paște sunt considerate și sărbători legale.

1. Sărindar înseamnă pomelnic dat la biserică pentru 40 de Liturghii consecutive. De obicei se dă la început de post. Se dă la acele biserici unde are loc zilnic Sfânta Liturghie (în perioadele de post), sau la mânăstiri (unde această slujbă se face zilnic). Se scriu atât vii, cât şi morţi. “Sarinda” înseamnă în greceşte “patruzeci”. 2. Sărindar înseamnă cele 40 de Liturghii consecutive, care se fac în biserică.

Saul este numele Sfântului Apostol Pavel, înainte de convertirea lui la creștinism.

Scara Raiului este scara urcuşului duhovnicesc, prin care omul, luptând împotriva patimilor, dobândeşte virtuţile creştine. Cartea Scara Raiului este scrisă de Sfântul Ioan Sinaitul (Scărarul).

Sfânta Muceniţă Ecaterina se sărbătoreşte la 25 noiembrie.

Sfânta Muceniţă Filofteia (Filoteea) se sărbătoreşte la 7 decembrie. Filofteia a fost o copilă credinciosă, orfană de mamă. Cu toate că mama sa vitregă o prigonea, fecioara ajuta în ascuns pe oamenii nevoiaşi. A fost ucisă cu barda de tatăl ei, pe când ea dădea milostenie la săraci. Trupul său mort a fost înconjurat de o lumină cerească strălucitoare. Iar greutatea lui era atât de mare încât nu a putut fi ridicat de la pământ. Episcopul şi preoţii care venise au început să rostească numele mai multor mânăstiri din zonă. Abia când s-a rostit numele bisericii de la Curtea de Argeş, corpul ei a devenit dintr-o dată foarte uşor. Atunci toţi au înţeles că acolo a fost voia sfintei ca să meargă. Moaştele ei se află şi astăzi la mânăstirea Curtea de Argeş.

Sfânta muceniţă Fotinia este femeia samarineancă. Numele ei înseamnă “lumină”. Ea a fost luminată de Hristos, după care a adus la lumina credinţei pe oamenii din Samaria.

Sfânta Jertfă este Jertfirea Mielului lui Dumnezeu, pe care o savârşeşte în timpul fiecărei Sfintei Liturghii, pe masa Sfântului Altar, din dragoste pentru oameni, pentru iertarea păcatelor şi mântuirea oamenilor. Are loc după Ieşirea cu Sfintele Daruri, imediat după rostirea Crezului. Este momentul culminant al Sfintei Liturghii. În acest timp, preotul din altar spune rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt. În acele momente, pâinea şi vinul aflate în Potir se transformă, în mod real (deşi nevăzut de noi), în Trupul şi Sângele lui Hristos. Cu acestea se vor împărtăşi credincioşii.

Sfânta Maria Magdalena a fost o femeie prostituată, dar care şi-a schimbat viaţa, după întoarcerea ei la credinţa în Hristos. Prin căinţă şi asceză, prin dragostea sfântă către Dumnezeu, a devenit sfântă. Ea face parte dintre femeile mironosiţe. Alături de Maica Domnului, ea a stat lângă cruce la Răstignire. Apoi ele au fost cele două Marii, primele cărora li s-a arătat Hristos la Înviere. Numele de Magdalena provine de la localitatea Magdala, în care s-a născut.

Atât Sfânta Maria Mare, cât și Sfânta Maria Mică, sunt aceeași Sfântă Fecioară Maria. Anul bisericesc începe la 1 septembrie. De aceea, întâi se serbează nașterea Fecioarei Maria, pe 8 septembrie. Fiind o copilă, atunci este numită Maria “Mică”. La 15 august, se sărbătorește Adormirea Fecioarei Maria, adică suirea ei la cer. Nemaifiind copilă, este numită Maria “Mare”. Sfânta Maria Mare este sărbătoare legală în România.

Sfânta Muceniţă Ecaterina se sărbătoreşte în fiecare an la 25 noiembrie. A fost o fecioară înţeleaptă, foarte cultă şi foarte frumoasă. A vrut să rămână mireasă a lui Hristos. Ea a primit în dar de la Hristos chiar un inel de logodnă adevărat. A fost cumplit chinuită şi omorâtă pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa creştină.

Sfânta Muceniţă Filofteea a fost o fecioară foarte milostivă şi credincioasă. Rămasă orfană de mică, a suferit multe prigoniri din partea mamei vitrege, pe care le-a răbdat, fără cârtire. A fost ucisă de tatăl ei, om rău şi necredincios, care nu suporta să o vadă dând milostenie la săraci. Atunci când a fost omorâtă a avut loc o minune, căci trupul ei cel sfânt a fost înconjurat de o puternică lumină cerească. Ea nu a putut fi ridicată de la pământ, până când nu i s-a promis că vor fi duse sfintele sale moaşte la Mânăstirea Curtea de Argeş. Sfintele sale moaşte sunt făcătoare de minuni. Ea mijloceşte pentru toţi cei aflaţi în suferinţe şi necazuri. Rugăciunile ei sunt bineprimite de Dumnezeu.

Sfânta Muceniţă Tatiana se sărbătoreşte la 12 ianuarie. Capul sfintei se află la Catedrala mitropolitană din Craiova.

Sfânta Sfintelor este încăperea cea mai sfântă a vechiului templu din Ierusalim.

Sfânta Xenia a trăit în oraşul Petersburg din Rusia. Este înmormântată în cimitirul Smolensk, unde se fac multe minuni.

Sfântul Apostol Andrei este unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. A propovăduit credinţa ortodoxă şi în părţile Dobrogei. De aceea este numit şi Apostolul Românilor. Se sărbătoreşte pe 30 noiembrie.

Sfântul Apostol Petru este unul dintre Cei 12 Apostoli. Se numea înainte Simon, dar Hristos l-a numit Chefa, care înseamnă Petru. El avea să fie piatra de temelie a Bisericii lui Hristos. Era cel mai vârstnic dintre apostoli. A fost îndemnat de Andrei, fratele lui, ca să îl cunoască şi el pe Mesia cel aşteptat. Deşi ţinea mult la Mântuitorul, totuşi când a trebuit să-l mărturisească, de frica persecuţiei, s-a lepădat de trei ori de El. Însă foarte mult s-a căit de aceasta, iar Domnul L-a iertat. Pentru a întări credinţa lui Petru, Hristos l-a făcut martor la unele minuni: la Schimarea la Faţă, la Pescuirea minunată, la Umblarea pe deasupra apei. Lui i-a încredinţat Hristos şi Cheile Împărăţiei Cerurilor, prin puterea deosebită ce i-a dat-o de a dezlega sau de a lega păcatele oamenilor. Iar el a transmis acest dar minunat, prin hirotonie, tuturor Episcopilor şi preoţilor, şi doar acestora. Ei au putere de la Dumnezeu de a ierta păcatele mărturisite lor la Spovedanie. El a devenit unul dintre cei mai devotaţi apostoli ai Lui Hristos. A predicat cu multă râvnă despre Hristos, deşi a avut de suferit multe chinuri în timpul prigoanelor creştinilor. A fost bătut, schingiuit, pus în temniţe de cei care îi stăteau împotrivă. A întors mulţi oameni la credinţă. A întemeiat comunităţi creştine şi a hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi. A făcut multe minuni, a vindecat mulţi bolnavi, a înviat pe Tavita. A murit în anul 67, la 29 iunie, la Roma, fiind martirizat. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos, în timpul prigoanei contra creştinilor, condusă de Împăratul Nero.

Sfântul Calinic de la Cernica (7oct. 1787- 11 aprilie 1868) a fost călugăr la Mânăstirea Cernica, de la 20 de ani. A dus o viaţă de aspre nevoinţe. Era iubit şi respectat de credincioşi. La vârsta de 63 de ani a fost ales Episcop al Râmnicului. A ctitorit multe mânăstiri. A fost canonizat ca sfânt în anul 1955. Sfintele lui moaşte se află la Mânăstirea Cernica (în apropiere de Bucureşti) şi sunt făcătoare de minuni. Se sărbătoreşte în ziua de 11 aprilie.

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica se sărbătoreşte la 3 decembrie. A fost mulţi ani stareţ al mânăstirilor Cernica şi Căldăruşani, în care a rânduit viaţa monahală după tradiţia athonito-paisiană. A trecut la cele veşnice în anul 1806 şi a fost înmormântat la mânăstire Cernica. Era bun şi smerit, a atras mulţi călugări la mânăstire prin exemplul personal de dăruire pentru Hristos şi semenii săi. A dus o viaţă ascetică, continuând modul de vieţuire din anii petrecuţi la Muntele Athos. A fost canonizat în anul 2005. Sfântul său cap, care răspândeşte un miros plăcut, se află într-o raclă, la mânăstirea Cernica, lângă moaştele Sfântului Calinic.

Sfântul Grigore Dialogul a fost papă al Romei (înainte de schismă). A primit în familie o educaţie aleasă, creştină. A fost un mare învăţat al vremii. Avea talent oratoric. A dus o viaţă de sfinţenie.

Sfântul Haralambie se sărbătorește la data de 10 februarie.

Sfântul Ilie Tesviteanul se serbează la data de 20 iulie a fiecărui an.

Sfântul mucenic Ioan cel Nou de la Suceava se sărbătoreşte în zilele de 2 iunie şi 24 iunie.

Sfântul Ioan Rusul se sărbătoreşte la 27 mai. Este mare făcător de minuni. Sfintele lui moaşte (întregi), se află în Grecia, pe insula Evvia.

Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost un aprig luptător împotriva ereziilor şi mărturisitor al credinţei ortodoxe. Se sărbătoreşte la 21 ianuarie.

Sfântul Sfinţit Mucenic Foca se sărbătoreşte în ziua de 22 septembrie. Este mare făcător de minuni.

Sfântul Mucenic Gheorghe a mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lui. Moaştele sale se află în oraşul Lida. O mică parte a fost adusă şi la Roma, în biserica ce-i poartă numele. El a fost la început ostaş împărătesc în oastea împăratului Diocleţian. Pentru că nu a vrut să se închine la idoli, ci a mărturisit că este creştin, a fost supus la chinuri cumplite. Dar rămânând nevătămat, prin darul lui Hristos şi nereuşind să îl omoare, a fost ucis cu sabia. El multe munci a răbdat de la păgînii care-l sileau să se lepede de Hristos, dar cu vitejie pe toate răbdîndu-le şi bine săvîrşindu-şi mărturisirea numelui lui Hristos, a luat dar de la Dumnezeu ca să facă semne şi minuni.

Sfântul Nectarie este din Grecia. Sfintele lui moaşte se află în Insula Eghina şi sunt vindecătoare de orice boli, mai ales de cancer. Există o părticică din sfintele moaşte şi în Bucureşti, la Mânăstirea Radu-Vodă. Mulţi oameni, au dat mărturie scrisă despre vindecările minunate şi ajutorul pe care l-au primit de la acest mare sfânt. Se serbează în fiecare an la data de 9 noiembrie.

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în toată lumea pentru că este grabnic ajutător tuturor. A fost Episcop şi a luptat cu înverşunare împotriva ereziilor. Era blând şi bun, dar neîngăduitor faţă de eretici. A făcut şi continuă să facă multe minuni spre ajutorul oamenilor aflaţi în lipsuri, în suferinţe, în primejdii.

Sfântul Sfinţit Mucenic Foca se sărbătoreşte în ziua de 22 septembrie. Este mare făcător de minuni.

Sfântul şi dreptul Simeon este cel care l-a întâmpinat pe Hristos în Templul din Ierusalim.

Sfântul Stelian este ocrotitorul copiilor. Se sărbătoreşte la 26 noiembrie.

Tânărul Trifon avea multă credință în Hristos și ducea o viață curată și sfântă. Astfel a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. Prin rugăciune, el vindeca diferite boli și ajuta pe semenii săi în multe situații grele. Nu cerea nici o răsplată, decât îndemna oamenii să vină la credința în Hristos. Într-un an a oprit invazia lăcustelor care nimiceau grădinile și culturile . Pentru aceasta este socotit ocrotitorul grădinilor, a livezilor și aducătorul recoltelor mănoase. Pe 1 februarie, ziua prăznuirii sale, credincioșii aduc la biserică fructe, legume și semințe pentru a fi sfințite și binecuvântate de preot. Pentru mărturisirea credinței în Hristos, a fost supus la chinuri cumplite, de către necredinciosul împărat Decius. A suferit moarte mucenicească. Sfintele sale moaște se află acum la Roma.

Sfeşnicul este un suport special pentru lumânări.

Sfintele moaşte sunt făcătoare de minuni.

Sfinţii Întocmai ca Apostolii sunt sfinţii care prin lucrarea lor deosebită pentru biserica lui Hristos şi pentru marea lor contribuţia lor la răspândirea credinţei creştine în lume, s-au asemănat Apostolilor. Un exemplu de astfel de sfinţi sunt Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Sfinţii Apostoli Petru și Pavel sunt cei mai apropiaţi apostoli ai lui Hristos. Ei se serbează în biserică, pe data de 29 august, în fiecare an. Sfântul Apostol Petru este unul dintre Cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Sfântul Apostol Pavel este Apostolul Neamurilor.

Sfintul împărat Constantin se prăznuieşte împreună cu mama sa, Sfânta împărăteasă Elena, la 21 mai.

Sfinţii Epictet şi Astion sunt doi dintre cei mai vechi martiri din România. Ei au trăit în secolul al III-lea, în timpul persecutiei împăratului păgân Diocletian. Epictet era preot, originar din parţile Rasăritului. Tânărul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. S-a convertit la creştinism datorită preotului Epictet. Împreuna ei au ajuns în cetatea Halmyris, situată în Dobrogea. Aici au întors mulţi oameni la credinţă. Mărturisind că sunt creştini, au fost persecutaţi şi cumplit chinuiţi. Sfinţii Epictet şi Astion au primit cununa muceniciei in ziua de 8 iulie anul 290. Moaştele lor s-au descoperit în anul 2001, de o echipa de arheologi, româno-americană. S-au găsit într-o criptă aflată sub altarul bazilicii Episcopale a Halmyrisului. Cercetările amănunţit făcute au demonstrat că aceşti doi martiri creştini, au fost schingiuiţi si apoi executaţi prin decapitare. Acum moaştele lor (cea mai mare parte) se află la Mănăstirea „Sfinţii Mucenici şi Doctori fără arginţi Epictet şi Astion – Halmyris” din judeţul Tulcea. Părticele din aceste sfinte moaşte se găsesc şi în Bucureşti, la Biserica Eroilor şi la Biserica Sfinţilor Români. Sfinţii au făcut şi fac multe minuni cu cei care se roagă lor cu credinţă. Au puterea de a vindeca orice fel de boli, chiar şi cancer.

Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt Sfântul Constantin Brâncoveanu cu fii săi : Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, împreună cu sfetnicul Ianache. Au murit ca mucenici, fiind cumplit chinuiţi şi ucişi pentru că nu au acceptat să renunţe la credinţa în Hristos. Sunt sărbătoriţi în fiecare an la data de 16 august.

Sihastru sau isihastru înseamnă călugăr care trăieşte retras în singurătate.

Simon Zilotul, numit şi Simon Canaanitul (din Cana Galileii) este unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. El este mirele de la nunta din Cana, unde Hristos a făcut minunea prefacerii apei în vin. De atunci, Simon i-a urmat Lui cu mult zel.

1. Sinaxarul este o carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2. Sinaxar înseamnă calendar în care sunt specificate numele sfinţilor care se sărbătoresc în fiecare zi a anului.

Slăbănogul din Capernaum era un om foarte bolnav din acea localitate, care nu se putea ridica din pat. A fost adus la Iisus de nişte prieteni credincioşi. Iisus văzându-le credinţa, i-a iertat păcatele şi bolnavul a plecat sănătos, spre uimirea celorlalţi.

Slujba Imnului Acatist este Denia Acatistului Buneivestiri (sau Denia Nascatoarei de Dumnezeu).

Hristos este Soarele pentru că luminează și încălzește, cu lumina Harului Sfânt, sufletul tuturor celor care Îl caută.

Biserică sobornicească înseamnă biserică ce respectă hotârârile Sinoadelor ecumenice.

Sfântul Ioan Botezătorul a avut marea cinste de la Dumnezeu de a-l boteza pe Iisus Hristos. Printre oamenii care au venit la râul Iordan să se boteze, Ioan l-a recunoscut pe Hristos. Căci i se descoperise mai inainte de către Dumnezeu, că acela peste care se va coborâ Duhul Sfânt ca un porumbel alb, acela este Fiul lui Dumnezeu. El a botezat cu botezul pocăinţei, iar Iisus Hristos avea să boteze cu Duhul Sfânt. Însuşi Ioan spunea “va veni după mine cel care este mai mare decât mine şi căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El va boteza cu Duh Sfânt.” Sfântul Ioan a pregătit calea Domnului, întorcând pe mulţi oameni la credinţă şi la recunoaşterea lui Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu. El cheamă oamenii la mărturisirea păcatelor în scopul conştientizării lor şi a căinţei pentru acestea. Însă nu el era cel care putea să şi ierte păcatele, ci Mântuitorul Hristos, după Patima şi Învierea Sa. Prin viaţa lui sfântă şi cu aspre nevoinţe, prin credinţa lui şi dragostea către Hristos, el avea puterea de la Dumnezeu de a lumina sufletele oamenilor. El era o făclie de lumină, un exemplu viu pentru cei din jurul său. El îndemna pe oameni nu numai la pocăinţă şi la apropiere de Dumnezeu, dar şi la milostenie faţă de cei aflaţi în lipsă şi suferinţă. El spune că cel care are două haine să dea şi celui ce nu are. Adică ne îndeamnă să ajutăm din prinosul bunurilor nostre şi pe cei lipsiţi. Serbarea Sfântului Ioan Botezătorul se face imediat după Bobotează, adică pe 7 ianuarie, având legătură cu aceasta.

Staul înseamnă grajd, sălaş.

Stiliştii sunt o grupare religioasă care nu se supune Hotârârii Sinodului Ecumenic de la Moscova din anul 1948. Sinodul a stabilit ca toţi creştinii ortodocşi, atât cei de pe stil nou, cât şi cei de pe stil vechi, să serbeze Paştele la aceeaşi dată, realizându-se astfel unitatea frăţească între toate bisericile ortodoxe.

Succesiune apostolică este şirul neîntrerupt de hirotonii, care se fac în continuare, de-a lungul vremii şi care a început de la Apostoli. Apostolii au transmis Episcopilor şi preoţilor Harul cel Sfânt ce l-au primit de la Dumnezeu la Cincizecime. Aceştia la rândul lor l-au transmis altor episcopi şi preoţi. Fără succesiunea Apostolică nu ar avea nici un temei biserica noastră. Ar fi ca un pom uscat, care nu are seva venită din rădăcini.

Tablele Legii sunt cele două lespezi de piatră pe care au fost scrise de Dumnezeu Cele zece porunci. Acestea i-au fost date lui Moise, pe muntele Sinai, pentru a le transmite oamenilor.

Tăierea Împrejur a pruncului Iisus se sărbătoreşte în fiecare an la 1 ianuarie. Tăierea împrejur sau Circumcizia era o operaţie obligatorie pentru cei născuţi în Legea Veche. Orice prunc de parte bărbătească era tăiat împrejur, în a 8-a zi de la naştere. În Legea Nouă nu se mai practică acest obicei.

“Talita Kumi“ se traduce “Copilă scoală-te” (tradus din limba aramaică). Se referă la scularea în sens de înviere din morţi. Este vorba de fiica lui Iair, care a înviat, la porunca lui Hristos.

Tămâia este substanţă obţinută din răşina aromată a unor arbori. Prin ardere, produce un fum cu miros aromat. Se foloseşte în practica slujbelor religioase.

Tatăl Atotţiitorul este Dumnezeu.

1. Tatăl nostru cel ceresc este Dumnezeu. 2. Tatăl nostru este Rugăciunea Domnească.

Tavita era o fecioară milostivă din Iope, ucenică a lui Hristos. Ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Însă, fiind chemat Apostolul Petru, acesta a înviat-o, prin rugăciune către Hristos.

Teofor înseamnă purtător de Dumnezeu.

Teolog înseamnă vorbitor cu Dumezeu.

Tipic este o carte bisericească cu regulile de desfăşurare ale slujbelor, pe tot anul.

Toaca este scândură de lemn în care se bate ritmic pentru a se anunţa începutul slujbelor religioase.

Toiag înseamnă baston de obici pentru folosit pentru spijin la mers, sau ca mijloc de apărare. În anumite situaţii poate simboliza demnitatea sau autoritatea persoanei care îl poartă.

Trezvie înseamnă supravegherea atentă şi continuă a minţii şi a inimii noastre, cu scopul de a ne feri de păcate.

1. Triodul este perioada de pregătire în vederea sărbătorii Paştelui. Triodul începe cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, adică din Duminica Vameşului şi Fariseului, până în Sâmbăta Mare. 2. Triodul este denumirea cărţii care conţine slujbe specifice perioadei Triodului.

Trisaghionul este imnul închinat Sfintei Treimi: “Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!” Se cântă în prima parte a Sfintei Liturghii.

Troiţa este o cruce din lemn sau din piatră, înaltă de aproximativ 1m, înconjurată cu un gărduleţ. Lângă acea cruce sunt aşezate icoane şi flori. Se află de obicei la răspântii de drumuri.

Turnul Babel

Unsul Domnului, adică Hristos, este Cel ales de Dumnezeu-Tatăl ca să fie Împăratul tuturor.

Unul Născut este Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Urie este un personaj biblic.

Uşile Împărăteşti sau Sfintele Uşi sunt uşile din mijloc ale Altarului. Prin ele poate intra doar preotul. Ele semnifică cele două Testamente.

Utrenia este slujba religioasă care are loc în biserica ortodoxă dimineaţa, înaintea Liturghiei. În slavonă înseamnă “dimineaţă”.

Utrenier înseamnă carte care cuprinde rânduiala slujbei Utreniei.

Vameșul era persoana care aduna taxele și impozitele. Unii dintre ei cereau oamenilor taxe mai mari decât trebuia, îmbogățindu-se pe nedrept.

Vechiul Testament sau Legea Veche este prima parte a Bibliei. Este format din 39 de Cărţi. Se referă la crearea lumii de către Dumnezeu şi purtarea Sa de grijă. Conţine şi învăţăturile şi profeţiile descoperite oamenilor prin Moise şi prin prooroci, până la naşterea lui Hristos. Este prezentată şi istoria poporului Israel.

Verset înseamnă un paragraf din Biblie, care exprimă o anumită idee. Mai multe versete formează un capitol. Acestea sunt numerotate.

Viață nepătimitoare înseamnă viață lipsită de patimi.

Vinerea Mare este în săptămâna Patimilor. Este ziua în care Hristos a fost răstignit şi a murit pe cruce. El s-a jertfit pentru iertarea păcatelor oamenilor. Seara, în biserici se face denia Prohodului Domnului Hristos.

Vlădică înseamnă Episcop.

Vohodul Mare (sau Ieşirea Mare) este unul dintre cele mai importante momente din cadrul Sfintei Liturghii. Este momentul când preotul iese din Altar, în faţa credincioşilor, ţinând în mâini Potirul cu Cinstitele Daruri. Atunci el rosteşte rugăciuni pentru toţi creştinii vii şi adormiţi. Are loc după cântarea Heruvicului.

Vohodul Mic (sau Ieşirea Mică) este momentul din Sfânta Liturghie, când preotul iese din Altar cu Sfânta Evanghelie.

Zaheu Vameşul l-a primit cu bucurie pe Hristos în casa lui. Era un om bogat, de meserie vameş. A dat jumătate din averea lui săracilor şi a întors împătrit banii celor nedreptăţiţi.

Zămislire înseamnă concepere a unui copil. Din momentul zămislirii, orice prunc primeşte suflet, de la Dumnezeu.

Zavistie înseamnă invidie, duşmănie. Este unul dintre cele şapte păcate de moarte.

Zi aliturgică este zi în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, nici în mânăstiri. Sunt specificate în calendar. De obicei, în astfel de zile se ţine post.

Zi de sărbătoare se referă la zi de sărbătoare creştină.

Cele mai importante zile de post sunt: Miercurea şi vinerea în orice săptămână și câteva excepţii (Iuda l-a vândut pe Hristos într-o miercuri) (Hristos a fost răstignit într-o vineri) Ajunul Bobotezei (5 Ianuarie) Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 August) Înălţarea Sfintei Cruci (14 Septembrie)

Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul – la 23 septembrie Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul – la 24 iunie Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorului Domnului – la 7 ianuarie. În aceeaşi zi se prăznuieşte şi aducerea mâinii Sfântului Ioan Botezătorul la Constantinopol. Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul – la 29 august Întâia şi a doua aflare a Capului Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan – la 24 februarie A treia aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul – la 25 mai

Ziua liturgică este perioada care începe de la vecernia unei zile şi se termină după Sfânta Liturghie a zilei următoare.

Ziua onomastică este ziua în care se sărbătoreşte persoana, a cărui nume de botez este la fel cu numele sfântului sărbătorit în acea zi.

Zoodochos Pighi înseamnă, în limba greacă, Izvor Dătător de viață sau Izvorul vieții. Se referă la Izvorul tămăduirii, despre care se face pomenire la sărbătoarea cu același nume. În sens duhovnicesc, este vorba de Maica Domnului, care este izvor nesecat de milostivire și de vindecare.