Monah
Monahii sunt creştinii care au ales să vieţuiască retraşi din lume, într-o mânăstire, pentru a sluji lui Dumnezeu cât mai mult. Ei respectă cele trei voturi monahale: fecioria, ascultarea şi sărăcia de bună voie.
Monahii se retrag din lume, nu pentru ca să fugă de oameni sau de muncă. Ei preferă singurătatea, dar nu din egoism, nu pentru ei înşişi. Aceasta o fac pentru a-şi arăta credinţa şi devotamentul faţă de Dumnezeu. Viaţa lor este o jertfă făcută pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Scopul lor este mântuirea sufletelor lor, dar şi ajutorul şi mântuirea sufletelor oamenilor. Ei se jertfesc prin smerita ascultare faţă de alţi călugări, prin multă rugăciune, prin post aspru, prin multe osteneli şi doar puţină odihnă, prin înfrânare şi luptă aprigă împotriva patimilor, prin pocăinţă, prin credinţa lor statornică în Hristos. Ducând viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, ei pot deveni mijlocitori pentru semenii lor aflaţi în suferinţe.
Ei se roagă mult (unii chiar neîncetat), postesc posturi aspre (uneori, zile întregi, doar beau puţină apă seara), se odihnesc foarte puţin (de obicei dorm 3 ore înainte de slujba de noapte, iar după slujbă, spre dimineaţă, mai dorm încă 2 ore). În timpul zilei muncesc mult, fiecare la ascultarea lui (unii muncesc la livadă, alţii la bucătărie, sau la ateliere de croitorie, etc.), iar în acelaşi timp se roagă lui Dumnezeu. Din puţina lor agoniseală, împart şi săracilor care le cer ajutor. De asemenea ei primesc şi ospătează cu drag pe cei care vin la mânăstire.