Sfântul Apostol Pavel

Apostolul Pavel este un  Apostol al lui Hristos. El s-a născut la Tars, în Asia Mică. Părinţii lui erau evrei bogaţi. De la părinţi a moştenit cetăţenie romană. Se numea Saul. Era un mare învăţat. Cunoştea bine şi limba greacă. La început era un aprig persecutor al creştinilor. A fost chemat la credinţă de însuşi Hristos, care i-a apărut pe drumul Damascului într-o lumină strălucitoare. Cu o voce, care a pătruns străfundul fiinţei sale, Mântuitorul l-a întrebat de ce Îl prigoneşte.(La Damasc era formată o comunitate de creştini pe care Saul voia să-i aducă la Ierusalim şi să-i condamne la moarte). De atunci viaţa lui s-a schimbat radical. Din prigonitor a devenit unul din cei mai devotaţi slujitori al lui Hristos şi unul dintre cei mai mari propovăduitori şi apărători ai creştinismului. A făcut trei mari călătorii misionare în lume (între anii 45-54), în care a întors mulţi oameni la credinţa în Hristos. Este considerat Apostolul Neamurilor. A întemeiat comunităţi creştine. A făcut multe minuni printre oameni, cu puterea lui Dumnezeu. A murit ca martir, în timpul prigoanei creştinismului, condusă de Împăratul Nero. A murit în anul 67, la 29 iunie şi a fost îngropat la Roma.

Sfântul Apostol Bartolomeu

Sfântul Apostol Bartolomeu este unul dintre Cei 12 Apostoli. I se mai spune şi Natanail. A fost adus întîi la Hristos de către apostolul Filip. A propovăduit împreună cu apostolii Filip şi Ioan în Asia. Mai târziu a propovăduit în India şi Armenia, unde a fost martirizat. A vindecat, prin rugăciune, pe mulţi oameni. A vindecat şi pe fiica regelui Armeniei de o boală foarte gravă. A murit răstignit, jupuit şi decapitat, la 11 iunie. Moaştele sale se găsesc la Roma şi sunt făcătoare de multe minuni.

Sfinţii Zaharia şi Elisabeta

Sfinţii Zaharia şi Elisabeta sunt părinţii Sfântului Ioan Botezătorul.
Zaharia era preot, din ceata preoţească a lui Abia.
Elisabeta era una dintre fetele lui Aaron şi era rudă cu Fecioara Maria.
Ei duceau o viaţă sfântă, plăcută lui Dumnezeu.
Durerea lor cea mare era că nu aveau copii. Dar făceau mereu rugăciuni cu credinţă către Dumnezeu, ca să le dea un copil.
Într-o zi, în timp ce se afla în biserică la slujbă, lui Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavriil. Acesta i-a adus de la Dumnezeu vestea că va avea un copil. L-a încredinţat că soţia lui, Elisabeta, deşi înaintată în vârstă, va rămâne însărcinată, iar copilul ce se va naşte va avea o viaţă sfântă. El  va merge “în duhul şi cu puterea lui Ilie”, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele maicii sale se va umple de Duh  Sfânt.  I-a mai spus că se va numi Ioan.
Pentru că Zaharia s-a îndoit la început de spusele îngerului, i s-a vestit şi faptul că va rămâne mut până în ziua când aveau să se împlinească toate acestea.
Totul s-a petrecut întocmai. Spre marea lor bucurie, Zaharia şi Elisabeta au primit de la Dumnezeu un fiu, care s-a numit Ioan.

Cei 12 Apostoli

Cei 12 Apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut personal pe Hristos cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut în El că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi să propovăduiască Evanghelia la toată lumea şi să  transmită oamenilor har sfinţitor. L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Au avut de întămpinat multe greutăţi, lovituri şi chinuri din partea multor necredincioşi, mai ales în timpul prigonirii creştinilor. Şi-au jertfit viaţa pentru a aduce pe calea mântuirii pe cât mai mulţi oameni. Au făcut multe minuni cu puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au inviat morţi.

Numele lor sunt: Petru (adică Simon), Andrei, Toma, Ioan Teologul, Iacob (fiul lui Zevedeu), Iacob (fiul lui Alfeu), Simon Zilotul, Iuda (fratele lui Iacob), Bartolomeu, Filip, Matei şi Matia.
Împreună cu aceştia este Sfântul Apostol Pavel, considerat Apostolul neamurilor.

La început făcea parte din cei 12 Apostoli şi Iuda Iscarioteanul, dar după ce l-a trădat pe Hristos, s-a sinucis. El a fost înlocuit cu Sfântul Apostol Matia.

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru este unul dintre Cei 12 Apostoli. Se numea înainte Simon, dar Hristos l-a numit Chefa, care înseamnă Petru. El avea să fie piatra de temelie a Bisericii lui Hristos. Era cel mai vârstnic dintre apostoli. A fost îndemnat de Andrei, fratele lui, ca să îl cunoască şi el pe Mesia cel aşteptat.  Deşi ţinea mult la Mântuitorul, totuşi când a trebuit să-l mărturisească, de frica persecuţiei, s-a lepădat de trei ori de El. Însă foarte mult s-a căit de aceasta, iar Domnul L-a iertat. Pentru a întări credinţa lui Petru, Hristos l-a făcut martor la unele minuni: la Schimarea la Faţă, la Pescuirea minunată, la Umblarea pe deasupra apei. Lui i-a încredinţat  Hristos şi Cheile Împărăţiei Cerurilor, prin puterea deosebită ce i-a dat-o de a dezlega sau de a lega păcatele oamenilor. Iar el a transmis acest dar minunat, prin hirotonie, tuturor Episcopilor şi preoţilor, şi doar acestora. Ei au putere de la Dumnezeu de a ierta păcatele mărturisite lor la Spovedanie. El a devenit unul dintre cei mai devotaţi apostoli ai Lui Hristos. A predicat cu multă râvnă despre Hristos, deşi a avut de suferit multe chinuri în timpul prigoanelor creştinilor. A fost bătut, schingiuit, pus în temniţe de cei care îi stăteau împotrivă. A întors mulţi oameni la credinţă. A întemeiat comunităţi creştine şi a hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi. A făcut multe minuni, a vindecat mulţi bolnavi, a înviat pe Tavita.  A murit în anul 67, la 29 iunie, la Roma, fiind martirizat. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos, în timpul prigoanei contra creştinilor, condusă de Împăratul Nero.

Apostol

Apostol înseamnă trimis, mesager. Apostolii lui Hristos sunt ucenicii Lui cei mai apropiaţi. Ei au fost trimişi de Hristos ca să transmită învăţătura Sa şi Harul cel Sfânt la toată lumea. Prin pogorârea Sfântului Duh peste ei, la Cincizecime, au primit şi darul vorbirii în limbi. Astfel au putut să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în toată lumea, vorbind în diferitele limbi ale popoarelor.

Sfînţii Apostoli au hirotonit mulţi preoţi şi episcopi. Aceştia, la rândul lor au transmis Harul cel Sfânt şi de viaţă dătător la toţi oamenii, care vor să îl primească.

Apostolii s-au jertfit pentru credinţa în Hristos. Au avut de suferit multe împotriviri în timpul persecuţiilor făcute asupra creştinilor.  Având o credinţă puternică în Hristos, multă râvnă şi o dragoste jertfelnică pentru El, au reuşit să aducă la credinţă mulţi oameni. Prin puterea dată lor de la Dumnezeu, au vindecat mulţi bolnavi, au înviat oameni, au făcut şi alte multe minuni. Scopul minunilor era în primul rând întoarcerea oamenilor la credinţa în Hristos.