Altar

1. Altar înseamnă Sfânta Masă, pe care se jertfeşte Hristos la fiecare Liturghie.
2. Altar mai înseamnă partea bisericii unde se află Sfânta Masă.
Această încăpere este delimitată de restul bisericii prin catapeteasmă.

Boboteaza

Boboteaza înseamnă Botezul Domnului Hristos. El a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul la râul Iordan.
Iisus Hristos a îngăduit să fie botezat, deşi era fără de păcat.
A primit botezul pocăinţei, pentru a ne da pildă de smerenie şi ascultare faţă de Dumnezeu. Este un îndemn pentru orice om de a merge la mărturisire la preot, chiar dacă se consideră fără de păcat.

În timp ce se boteza Hristos, s-au deschis cerurile şi s-a pogorât peste El Duhul Sfânt, ca un porumbel alb, iar un glas din cer s-a auzit zicând:
“Acesta este Fiul meu întru care am binevoit!”
Prin această arătare sfântă, Dumnezeu vrea să întărească în oameni convingerea că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Sunt prezente aici persoanele Sfintei Treimi: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său.

După slujba Sfintei Liturghii, se face slujba de sfinţire a apei şi de transformare în Aghiazmă Mare.

În perioada praznicului Bobotezei (începând din ajunul Bobotezei, până la Odovanie), orice creştin poate bea Aghiazmă mare.

Crezul

Crezul este o rugăciune prin care este mărturisită  în mod scurt şi concis credinţa creştin-ortodoxă.
Rostind crezul mărturisim credinţa noastră în Dumnezeu, adică în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul (Iisus Hristos) şi Duhul Sfânt.

De asemenea, este arătat rostul venirii lui Hristos printre oameni:
“care pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră”; credem şi mărturisim că Hristos s-a întrupat din Fecioara Maria, s-a născut om; credem şi mărturisim că El a fost răstignit pentru iertarea păcatelor oamenilor, a fost îngropat ca un om, dar apoi a Înviat. Şi iarăşi va veni, la sfârşitul lumii ca Judecător.

Crezul, numit şi Simbolul Credinţei Ortodoxe, a fost elaborat de Sfinţii Părinţi, la primul Sinod ecumenic de la Niceea (în anul 325) şi completat la al doilea Sinod ecumenic, ţinut la Constantinopol.

Aghiazma

Aghiazma (aghiasma) înseamnă apă sfinţită . Apa respectivă se sfinţeşte prin coborârea Duhului Sfânt invocat de către preoţi. Există rugăciuni speciale pe care preotul le face în acest scop.
Aghiazma este de două feluri:
1. Aghiazmă mică
2. Aghiazmă mare.

Aghiasma mică se poate bea zilnic de orice credincios, după anafură, înainte de a mânca. Prin stropire, se foloseşte şi la sfinţirea credincioşilor sau a caselor acestora.
Aghiasma mare este apa sfinţită în ziua de Bobotează (sau în Ajunul Bobotezei). Se poate consuma doar în anumite zile.

Rugăciunea

Rugăciunea înseamnă vorbirea omului cu Dumnezeu.
Ea poate fi de cerere, de mulţumire sau de laudă.
Ne putem exprima prin cuvintele noastre proprii, sau putem citi din cărţi de rugăciuni.
Ne putem ruga cu voce tare, sau în gând, înălţând mintea noastră la Dumnezeu.
Atunci când cuvintele rugăciunii pătrund şi inima, rugăciunea devine mai puternică.
Ne rugăm uneori individual, alteori în grup, sub oblăduirea unui preot, în biserică.
Ne putem ruga oricând şi în orice împrejurare.
Rugăciunea adevărată este cea făcută în numele Sfintei Treimi.
Credincioşii se roagă către Hristos, către Maica Domnului, către sfinţi şi către toate sfintele Puteri Cereşti.
Sfinţii sunt mijlocitorii noştri către Dumnezeu.
Când ne rugăm trebuie să fim împăcaţi cu semenii noştri, să îi iertăm, pentru a avea pace în suflet.

Posibilitatea de fi în comuniune cu Hristos este un mare dar dat de Dumnezeu oamenilor şi o mare cinste.