Dictionar Ortodox

Cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul s-a aflat, întâia oară (citeste restul)

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt părinţii Fecioarei Maria.
Sfântul Ioachim era din neamul regelui David, iar Sfânta Ana provenea din familia preoţească a lui Aaron.
Ei duceau o viaţă simplă, dar sfântă. Erau foarte credincioşi, nelipsiţi de la biserică în sărbători. Erau însă foarte mâhniţi că nu aveau copii. După 40 de zile de post aspru şi îndelungate rugăciuni făcute cu credinţă şi cu lacrimi amare,  Dumnezeu le-a prevestit (prin Arhanghelul Gavriil), că vor avea un copil. Deşi era la o vârstă  înaintată, prin voia lui Dumnezeu, Sfânta Ana a născut-o, în chip firesc, pe Fecioara Maria.

Cei care vor să aibă copii şi se roagă acestor sfinţi, nu vor regreta.

Sărbătoarea creştină este un eveniment deosebit prin care cinstim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, sau pe Sfinţi.
Este o petrecere duhovnicească bine organizată, în cadrul bisericii, unde sunt invitaţi toţi credincioşii. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, unde Hristos din nou se naşte, se jertfeşte şi înviază pentru mântuirea oamenilor.

El însuşi a spus că va fi de faţă când sunt măcar doi sau trei, adunaţi în numele Lui. Cu cât participarea noastră este mai numeroasă, cu atât Dumnezeu va revărsa mai mult har peste oameni. Desigur, fiecare vine să-şi aducă darul lui de recunoştinţă şi de preţuire. Cele mai valoroase daruri pe care i le putem aduce lui Dumnezeu sunt inima curată şi smerită, gândul bun pentru semenii noştri şi ruga noasră pentru ei.

Există mai multe sărbători pe parcursul unui an, în care avem prilejul să vorbim mai uşor cu Dumnezeu, mai alesa avându-i mijlocitori direcţi către El pe slujitorii Lui, preoţii. Avem chiar şansa de a-l primi pe Hristos în sufletele şi chiar în trupurile noastre,  prin sfânta Împărtăşanie (care este trupul şi sângele Lui).

Nu este nimeni obligat să vină la o zi de sărbătoare, dar când îndrăgeşti pe cineva, doreşti să îl întâlneşti cât mai des, chiar dacă nu vrei să îi ceri nimic. Iar el, la rândul lui, se bucură. Cu atât mai mult se va bucura Dumnezeu dacă ascultăm de El şi dacă vede că îl dorim şi îl cinstim. Iar ca să avem cele de trebuinţă, stă în puterea Lui. Şi nu doar atât, el ne va da mai mult decât vrem noi, pentru că el ne iubeşte şi ştie ce ne este de folos fiecăruia dintre noi.

An bisericesc înseamnă totalitatea evenimentelor religioase care au loc în biserica creştin-ortodoxă, pe parcursul unui an calendaristic, începând de la 1 septembrie.
Toate sărbătorile de pe parcursul unui an, precum şi zilele mai importante de pomenire a morţilor, se află scrise, în ordine cronologică, în Calendarul Ortodox.

Sfântul Apostol Bartolomeu este unul dintre Cei 12 Apostoli. I se mai spune şi Natanail. A fost adus întîi la Hristos de către apostolul Filip. A propovăduit împreună cu apostolii Filip şi Ioan în Asia. Mai târziu a propovăduit în India şi Armenia, unde a fost martirizat. A vindecat, prin rugăciune, pe mulţi oameni. A vindecat şi pe fiica regelui Armeniei de o boală foarte gravă. A murit răstignit, jupuit şi decapitat, la 11 iunie. Moaştele sale se găsesc la Roma şi sunt făcătoare de multe minuni.

Calendar creştin ortodox 2009

Calendarul creştin-ortodox indică zilele de prăznuire a celor mai cunoscuţi sfinţi. De asemenea sunt indicate Praznicele Împărăteşti din Biserica creştin-ortodoxă, de pe parcursul unui An bisericesc.

Există sărbători cu dată fixă (care nu se schimbă de la an la an) şi sărbători care îşi schimbă ziua de prăznuire, având ca reper principal sărbătoarea Învierii lui Hristos.

Sărbătorile scrise cu roşu sunt cele mai mari. Atunci, în toate bisericile, se oficiază Sfânta Liturghie.

Calendarul ortodox este calendarul creştin-ortodox.

Adormirea Maicii Domnului înseamnă trecerea de la viaţa pământescă la cea cerească a Sfintei Fecioare Maria.
Se sărbătoreşte în fiecare an în ziua de 15 august.
Sărbătoarea se mai numeşte Sfânta Maria Mare.

Cu trei zile înainte, Maica Domnului a fost înştiinţată de Hristos (prin Arhanghelul Gavriil), că o va lua de la pământ la cele mai presus de ceruri. Auzind aceasta, Fecioara s-a pregătit pentru plecare: s-a rugat îndelung, şi-a luat rămas bun şi iertare de la cei apropiaţi, şi-a pregătit camera şi sicriul.

Domnul Hristos, înconjurat de cete de îngeri, a venit şi a luat la Cer, în Împărăţia Sa, cu mare cinste şi cuviinţă dumnezeiască, sufletul şi trupul Maicii Sale.

Printr-o minune dumnezeiască, au fost aduşi pe nişte nori  Sfinţii Apostoli ca să-şi ia rămas bun şi de la aceştia. Doar Toma a lipsit. În timp ce venea, a văzut pe Maica Domnului, în văzduh, cum se suia spre cer, dar nu a crezut că este adevărat ce vede. Ca semn de mărturie Fecioara Maria i-a dat lui Toma omoforul ei. Ajuns la  înmormântare prea târziu, Toma a rugat pe cei care încă se mai aflau în jurul mormântului, să îl deschidă , ca măcar să o vadă şi el. Au deschis mormântul, dar trupul deja nu se mai afla acolo. Fecioara a fost luată la ceruri şi cu sufletul, dar şi cu trupul său cel sfânt, după cum se cuvenea, fiind maica lui Dumnezeu.

Multe vindecări de boli grele s-au făcut lângă sicriul Ei, celor care au cinstit-o cu evlavie.
Însă cei care au vrut să ajungă lângă sicriu, cu intenţii rele, nu au reuşit, căci au orbit pe loc. Înainte de îngropare, un iudeu (Atonie) s-a apropiat de sicriul Fecioarei, cu gând rău, ca să îl răstoarne. Atunci i s-au lipit mâinile de sicriu şi i-au fost tăiate (în mod nevăzut). A scăpat doar după ce a cerut iertare.

La înmormântarea Fecioarei a fost tânguire mare şi plânset mult. Înainte de a pleca Maica Domnului i-a încredinţat pe toţi că nu îi va părăsi, ci se va ruga mereu la Fiul ei pentru toată lumea. Şi pe toţi care se vor ruga ei cu credinţă, îi va ajuta şi îi va ocroti.

Tradiţia Bisericii ne confirmă faptul că Maica Domnului a fost luată de către Fiul Ei, la Ceruri, în Împărăţia lui Dumnezeu. Ea este solitoarea noastră către Domnul. La Judecata Universală, Maica Domnului va mijloci iertare pentru cei care au cinstit-o în viaţa lor.