Aghiazma

Aghiazma (aghiasma) înseamnă apă sfinţită . Apa respectivă se sfinţeşte prin coborârea Duhului Sfânt invocat de către preoţi. Există rugăciuni speciale pe care preotul le face în acest scop.
Aghiazma este de două feluri:
1. Aghiazmă mică
2. Aghiazmă mare.

Aghiasma mică se poate bea zilnic de orice credincios, după anafură, înainte de a mânca. Prin stropire, se foloseşte şi la sfinţirea credincioşilor sau a caselor acestora.
Aghiasma mare este apa sfinţită în ziua de Bobotează (sau în Ajunul Bobotezei). Se poate consuma doar în anumite zile.

Adormirea Maicii Domnului

Adormirea Maicii Domnului înseamnă trecerea de la viaţa pământescă la cea cerească a Sfintei Fecioare Maria.
Se sărbătoreşte în fiecare an în ziua de 15 august.
Sărbătoarea se mai numeşte Sfânta Maria Mare.

Cu trei zile înainte, Maica Domnului a fost înştiinţată de Hristos (prin Arhanghelul Gavriil), că o va lua de la pământ la cele mai presus de ceruri. Auzind aceasta, Fecioara s-a pregătit pentru plecare: s-a rugat îndelung, şi-a luat rămas bun şi iertare de la cei apropiaţi, şi-a pregătit camera şi sicriul.

Domnul Hristos, înconjurat de cete de îngeri, a venit şi a luat la Cer, în Împărăţia Sa, cu mare cinste şi cuviinţă dumnezeiască, sufletul şi trupul Maicii Sale.

Printr-o minune dumnezeiască, au fost aduşi pe nişte nori  Sfinţii Apostoli ca să-şi ia rămas bun şi de la aceştia. Doar Toma a lipsit. În timp ce venea, a văzut pe Maica Domnului, în văzduh, cum se suia spre cer, dar nu a crezut că este adevărat ce vede. Ca semn de mărturie Fecioara Maria i-a dat lui Toma omoforul ei. Ajuns la  înmormântare prea târziu, Toma a rugat pe cei care încă se mai aflau în jurul mormântului, să îl deschidă , ca măcar să o vadă şi el. Au deschis mormântul, dar trupul deja nu se mai afla acolo. Fecioara a fost luată la ceruri şi cu sufletul, dar şi cu trupul său cel sfânt, după cum se cuvenea, fiind maica lui Dumnezeu.

Multe vindecări de boli grele s-au făcut lângă sicriul Ei, celor care au cinstit-o cu evlavie.
Însă cei care au vrut să ajungă lângă sicriu, cu intenţii rele, nu au reuşit, căci au orbit pe loc. Înainte de îngropare, un iudeu (Atonie) s-a apropiat de sicriul Fecioarei, cu gând rău, ca să îl răstoarne. Atunci i s-au lipit mâinile de sicriu şi i-au fost tăiate (în mod nevăzut). A scăpat doar după ce a cerut iertare.

La înmormântarea Fecioarei a fost tânguire mare şi plânset mult. Înainte de a pleca Maica Domnului i-a încredinţat pe toţi că nu îi va părăsi, ci se va ruga mereu la Fiul ei pentru toată lumea. Şi pe toţi care se vor ruga ei cu credinţă, îi va ajuta şi îi va ocroti.

Tradiţia Bisericii ne confirmă faptul că Maica Domnului a fost luată de către Fiul Ei, la Ceruri, în Împărăţia lui Dumnezeu. Ea este solitoarea noastră către Domnul. La Judecata Universală, Maica Domnului va mijloci iertare pentru cei care au cinstit-o în viaţa lor.