Dictionar Ortodox

Cei 70 de Apostoli sunt ucenici aleşi de Hristos şi trimişi să predice în lume Evanghelia lui.
Numărul acestor apostoli este aproximativ 70, dar de fapt ei sunt mai mulţi.
Ei sunt alţii decât cei 12 Apostoli.

Apostolul neamurilor este Sfântul Apostol Pavel. El a predicat Evanghelia lui Hristos aproape la toate popoarele lumii, cunoscute până la acea dată.

Apostolul Petru este Sfântul Apostol Petru. Se mai numeşte şi Apostolul Simon, sau Simon-Petru.

Apostolul Pavel este un  Apostol al lui Hristos. El s-a născut la Tars, în Asia Mică. Părinţii lui erau evrei bogaţi. De la părinţi a moştenit cetăţenie romană. Se numea Saul (cel dorit). Era un mare învăţat. Cunoştea bine şi limba greacă. La început era un aprig persecutor al creştinilor. A fost chemat la credinţă de însuşi Hristos, care i-a apărut pe drumul Damascului într-o lumină strălucitoare. Cu o voce, care a pătruns străfundul fiinţei sale, Mântuitorul l-a întrebat de ce Îl prigoneşte.(La Damasc era formată o comunitate de creştini pe care Saul voia să-i aducă la Ierusalim şi să-i condamne la moarte). De atunci viaţa lui s-a schimbat radical. Din prigonitor a devenit unul din cei mai devotaţi slujitori al lui Hristos şi unul dintre cei mai mari propovăduitori şi apărători ai creştinismului. A făcut trei mari călătorii misionare în lume (între anii 45-54), în care a întors mulţi oameni la credinţa în Hristos. Este considerat Apostolul Neamurilor. A întemeiat comunităţi creştine. A făcut multe minuni printre oameni, cu puterea lui Dumnezeu. A murit ca martir, în timpul prigoanei creştinismului, condusă de Împăratul Nero. A murit în anul 67, la 29 iunie şi a fost îngropat la Roma.

Sfântul Apostol Bartolomeu este unul dintre Cei 12 Apostoli. I se mai spune şi Natanail. A fost adus întîi la Hristos de către apostolul Filip. A propovăduit împreună cu apostolii Filip şi Ioan în Asia. Mai târziu a propovăduit în India şi Armenia, unde a fost martirizat. A vindecat, prin rugăciune, pe mulţi oameni. A vindecat şi pe fiica regelui Armeniei de o boală foarte gravă. A murit răstignit, jupuit şi decapitat, la 11 iunie. Moaştele sale se găsesc la Roma şi sunt făcătoare de multe minuni.

Sfântul Apostol Filip este unul dintre Cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Nu este acelaşi cu Sfântul Apostol Filip din Cei 70. S-a născut în Bethsaida. Cunoştea bine Sfânta Scriptură şi l-a recunoscut imediat pe Iisus, încă de la prima întâlnire, ca fiind Mesia. A propovăduit pe Hristos în Grecia şi în Asia, cu sora sa Mariam. A murit la 14 noiembrie, în Frigia. A avut sfârşit mucenicesc, fiind răstignit pe cruce. Moaştele lui se află la Roma.

Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul este unul dintre Cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Mai este numit şi Teologul, care înseamnă Cuvântătorul de Dumnezeu. Este fratele lui Iacov cel Mare. El este şi unul din cei patru Evanghelişti. A scris Evanghelia a IV-a, Apocalipsa şi trei Epistole în Noul Testament. Este fiul lui Salomeea-mironosiţa şi a lui Zevedeu, care era pescar. A fost cel mai iubit, cel mai apropiat şi cel mai tânăr ucenic al lui Hristos. El este cel care la Cină şi-a rezemat cu dragoste capul, de pieptul lui Hristos. A fost de faţă la Schimbarea la faţă a lui Hristos, împreună cu fratele lui, Iacob şi cu Petru. La Răstignirea lui Hristos el a fost singurul care a avut curajul să stea lângă Cruce, alături de Fecioara Maria. Iar Hristos, deşi se afla în agonia chinurilor, pentru a le uşura suferinţa, l-a numit fiu al ei, iar pe Maica Sa a numit-o mamă a lui Ioan. Apostolul Ioan a  propovaduit Evanghelia în Efes şi în toată Asia. Se mai serbează pe 8 Mai, zi în care din mormântul său se ridică un praf care vindecă bolnavii. A adormit în Domnul la bătrâneţe, având peste 100 de ani. A murit la Efes, pe 26 septembrie.

Calendar creştin ortodox 2009

Cei 12 Apostoli sunt ucenicii cei mai apropiaţi ai lui Hristos. Ei L-au cunoscut personal pe Hristos cât a trăit pe pământ. Au fost de faţă la Răstignirea şi Învierea Lui. Au crezut în El că este Fiul lui Dumnezeu; i-au urmat învăţătura cu multă dragoste şi râvnă. Au fost trimişi să propovăduiască Evanghelia la toată lumea şi să  transmită oamenilor har sfinţitor. L-au mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lor. Au avut de întămpinat multe greutăţi, lovituri şi chinuri din partea multor necredincioşi, mai ales în timpul prigonirii creştinilor. Şi-au jertfit viaţa pentru a aduce pe calea mântuirii pe cât mai mulţi oameni. Au făcut multe minuni cu puterea dată lor de la Dumnezeu, cu scopul de a întări credinţa oamenilor în Hristos. Au vindecat mulţi bolnavi prin rugăciunile lor şi chiar au inviat morţi.

Numele lor sunt: Petru (adică Simon), Andrei, Toma, Ioan Teologul, Iacob (fiul lui Zevedeu), Iacob (fiul lui Alfeu), Simon Zilotul, Iuda (fratele lui Iacob), Bartolomeu, Filip, Matei şi Matia.
Împreună cu aceştia este Sfântul Apostol Pavel, considerat Apostolul neamurilor.

La început făcea parte din cei 12 Apostoli şi Iuda Iscarioteanul, dar după ce l-a trădat pe Hristos, s-a sinucis. El a fost înlocuit cu Sfântul Apostol Matia.

Sfântul Apostol Petru este unul dintre Cei 12 Apostoli. Se numea înainte Simon, dar Hristos l-a numit Chefa, care înseamnă Petru. El avea să fie piatra de temelie a Bisericii lui Hristos. Era cel mai vârstnic dintre apostoli. A fost îndemnat de Andrei, fratele lui, ca să îl cunoască şi el pe Mesia cel aşteptat.  Deşi ţinea mult la Mântuitorul, totuşi când a trebuit să-l mărturisească, de frica persecuţiei, s-a lepădat de trei ori de El. Însă foarte mult s-a căit de aceasta, iar Domnul L-a iertat. Pentru a întări credinţa lui Petru, Hristos l-a făcut martor la unele minuni: la Schimarea la Faţă, la Pescuirea minunată, la Umblarea pe deasupra apei. Lui i-a încredinţat  Hristos şi Cheile Împărăţiei Cerurilor, prin puterea deosebită ce i-a dat-o de a dezlega sau de a lega păcatele oamenilor. Iar el a transmis acest dar minunat, prin hirotonie, tuturor Episcopilor şi preoţilor, şi doar acestora. Ei au putere de la Dumnezeu de a ierta păcatele mărturisite lor la Spovedanie. El a devenit unul dintre cei mai devotaţi apostoli ai Lui Hristos. A predicat cu multă râvnă despre Hristos, deşi a avut de suferit multe chinuri în timpul prigoanelor creştinilor. A fost bătut, schingiuit, pus în temniţe de cei care îi stăteau împotrivă. A întors mulţi oameni la credinţă. A întemeiat comunităţi creştine şi a hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi. A făcut multe minuni, a vindecat mulţi bolnavi, a înviat pe Tavita.  A murit în anul 67, la 29 iunie, la Roma, fiind martirizat. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos, în timpul prigoanei contra creştinilor, condusă de Împăratul Nero.