Dictionar Ortodox

Calendarul ortodox este calendarul creştin-ortodox.

Evangheliştii sunt autorii celor patru evanghelii din Biblie. Aceştia sunt: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Sarbatori religioase legale sunt:

-prima şi a doua zi de Crăciun

-prima şi a doua zi de Anul Nou

-prima şi a doua zi de Paşte

-prima şi a doua zi de Rusalii

Naşterea Sfantului Ioan Botezatorul se serbează la 24 iunie. Denumirea populara a sărbătorii este Sânzîienele sau Drăgaica.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în urma rugăciunilor fierbinţi făcute către Dumnezeu de părinţii lui. Părinţii lui, Zaharia şi Elisabeta, erau oameni foarte credincioşi, cu multă dragoste de Dumnezeu. Duceau o viaţă sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, însă nu aveau copii. Zaharia, care era preot, în timpul unei slujbe pe care o săvârşea în biserică, a fost încredinţat de Dumnezeu că va avea un fiu. Pentru că el pe moment s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, i s-a spus că va rămâne mut până în ziua când se va naşte copilul. Chiar aşa a fost. Soţia lui, deşi era bătrână, a născut un băiat, pe care l-au numit Ioan.

Adormirea Maicii Domnului înseamnă trecerea de la viaţa pământescă la cea cerească a Sfintei Fecioare Maria.
Se sărbătoreşte în fiecare an în ziua de 15 august.
Sărbătoarea se mai numeşte Sfânta Maria Mare.

Cu trei zile înainte, Maica Domnului a fost înştiinţată de Hristos (prin Arhanghelul Gavriil), că o va lua de la pământ la cele mai presus de ceruri. Auzind aceasta, Fecioara s-a pregătit pentru plecare: s-a rugat îndelung, şi-a luat rămas bun şi iertare de la cei apropiaţi, şi-a pregătit camera şi sicriul.

Domnul Hristos, înconjurat de cete de îngeri, a venit şi a luat la Cer, în Împărăţia Sa, cu mare cinste şi cuviinţă dumnezeiască, sufletul şi trupul Maicii Sale.

Printr-o minune dumnezeiască, au fost aduşi pe nişte nori  Sfinţii Apostoli ca să-şi ia rămas bun şi de la aceştia. Doar Toma a lipsit. În timp ce venea, a văzut pe Maica Domnului, în văzduh, cum se suia spre cer, dar nu a crezut că este adevărat ce vede. Ca semn de mărturie Fecioara Maria i-a dat lui Toma omoforul ei. Ajuns la  înmormântare prea târziu, Toma a rugat pe cei care încă se mai aflau în jurul mormântului, să îl deschidă , ca măcar să o vadă şi el. Au deschis mormântul, dar trupul deja nu se mai afla acolo. Fecioara a fost luată la ceruri şi cu sufletul, dar şi cu trupul său cel sfânt, după cum se cuvenea, fiind maica lui Dumnezeu.

Multe vindecări de boli grele s-au făcut lângă sicriul Ei, celor care au cinstit-o cu evlavie.
Însă cei care au vrut să ajungă lângă sicriu, cu intenţii rele, nu au reuşit, căci au orbit pe loc. Înainte de îngropare, un iudeu (Atonie) s-a apropiat de sicriul Fecioarei, cu gând rău, ca să îl răstoarne. Atunci i s-au lipit mâinile de sicriu şi i-au fost tăiate (în mod nevăzut). A scăpat doar după ce a cerut iertare.

La înmormântarea Fecioarei a fost tânguire mare şi plânset mult. Înainte de a pleca Maica Domnului i-a încredinţat pe toţi că nu îi va părăsi, ci se va ruga mereu la Fiul ei pentru toată lumea. Şi pe toţi care se vor ruga ei cu credinţă, îi va ajuta şi îi va ocroti.

Tradiţia Bisericii ne confirmă faptul că Maica Domnului a fost luată de către Fiul Ei, la Ceruri, în Împărăţia lui Dumnezeu. Ea este solitoarea noastră către Domnul. La Judecata Universală, Maica Domnului va mijloci iertare pentru cei care au cinstit-o în viaţa lor.

Schimbarea la Faţă a Domnului a fost văzută de  Apostolii Petru, Iacob şi Ioan, pe muntele Taborului. Au fost prezenţi acolo şi proorocii Moise şi Ilie, care vorbeau cu Mântuitorul. Aceasta s-a petrecut cu  puţin înainte de Patimile lui Hristos. A avut ca scop întărirea apostolilor în credinţa că Hristos este adevăratul Dumnezeu.
Iisus Hristos le-a descoperit lor, pentru căteva momente, o parte din Slava dumnezeirii Sale. Faţa Lui a strălucit ca soarele, cu o lumină puternică ce venea din interior . Chiar şi hainele îi devenise albe, strălucitoare. Tot atunci un nor luminos i-a învăluit şi un glas din cer s-a auzit zicând: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care am binevoit; de El să ascultaţi”.
Evenimentul este sărbătorit în fiecare an la data de 6 august.

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul se sărbătoreşte în fiecare an la data de 20 iunie.

Sfântul Ilie a trăit cu aproape 800 de ani înainte de Iisus Hristos. A fost un profet evreu care a luptat împotriva idolatriei (cultului zeului Baal), impuse de regele Ahab. Îndruma oamenii spre cinstirea lui Dumnezeu. A dus o viaţă ascetică, de post aspru şi rugăciune neîncetată. A luptat cu multă râvnă împotriva păcatelor şi mai ales împotriva necredinţei poporului în Dumnezeu.

Minuni

• La rugăciunea Sfântului Ilie s-a “încuiat” cerul şi nu a plouat 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru poporul necredincios, care se închina la idoli. Apoi, tot la rugăciunea lui, s-a “descuiat” cerul, şi a plouat, după ani grei de secetă.
  Pentru viaţa lui sfântă, i-au fost împlinite toate rugăciunile. Deşi Dumnezeu, din mila sa pentru oameni, ar fi vrut să oprească mai repede seceta, totuşi nu a făcut-o decât în momentul când Sfântul a voit aceasta.
• În timpul secetei,  corbi trimişi de Dumnezeu,  îi aduceau în fiecare zi hrană, în pustiul în care se afla.
• Sfântul a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului. A înmulţit, prin rugăciune, pâinea şi uleiul din casa ei.
• La rugăciunea lui s-a coborât foc din cer pe muntele Carmel şi a ars jertfa pregătită acolo, arătând şi prin această minune că Dumnezeul lui Ilie este cel adevărat, şi nu zeul Baal.
• Sfântul Ilie a fost văzut şi la Schimbarea la faţă a lui Hristos.
  

Sfântul Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la Cer într-un car de foc. El va veni iarăşi pe Pământ, la sfârşitul veacurilor, ca Înaintemergător la cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos.