Sfinţii Epictet şi Astion

Sfintii Epictet si Astion sunt doi dintre cei mai vechi martiri din România. Ei au trăit în secolul al III-lea, în timpul persecutiei împăratului păgân Diocletian.
Epictet era preot, originar din parţile Rasăritului.
Tânărul Astion era nepotul senatorului roman Iulian. S-a convertit la creştinism datorită preotului Epictet. Împreuna ei au ajuns în cetatea Halmyris, situată în Dobrogea. Aici au întors mulţi oameni la credinţă.
Mărturisind că sunt creştini, au fost persecutaţi şi cumplit chinuiţi.
Sfinţii Epictet şi Astion au primit cununa muceniciei in ziua de 8 iulie anul 290.
Moaştele lor s-au descoperit în anul 2001,  de o echipa de arheologi, româno-americană. S-au găsit într-o criptă aflată sub altarul bazilicii Episcopale a Halmyrisului.
Cercetările amănunţit făcute au demonstrat că aceşti doi martiri creştini, au fost schingiuiţi si apoi executaţi prin decapitare.
Acum moaştele lor (cea mai mare parte) se află la Mănăstirea „Sfinţii Mucenici şi Doctori fără arginţi Epictet şi Astion – Halmyris” din judeţul Tulcea.
Părticele din aceste sfinte moaşte se găsesc şi în Bucureşti, la Biserica Eroilor şi la Biserica Sfinţilor Români.
Sfinţii au făcut şi fac multe minuni cu cei care se roagă lor cu credinţă.
Au puterea de a vindeca orice fel de boli, chiar şi cancer.

 

Aghiazma mare

Aghiasma mare este apa sfinţită în ziua de Bobotează (sau în Ajunul Bobotezei). Se sfinţeşte prin puterea Duhului Sfânt invocat de către preoţi, în rugăciune.

Această aghiasmă se poate bea doar în perioada dintre Bobotează şi Odovania Praznicului Bobotezei (ziua Odovaniei este scrisă şi în calendar). În alte zile se poate lua doar după spovedanie şi cu binecuvântarea preotului duhovnic.

Aghiasma mare are putere de a vindeca bolile celor care o iau cu credinţă.
Caci apa aceasta, având într-însa darul şi puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii.
Efectele Aghiasmei mari asupra credincioşilor care se vor stropi şi vor gusta din ea, le arată însăşi rânduiala slujbei, îndeosebi textul rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă:
„Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepartare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…”.

În Ajunul Bobotezei (sau chiar în ziua de Bobotează), după slujba din biserică, preoţii merg să sfinţescă pe credincioşi şi casele lor, prin stropire cu Aghiasmă mare.
Stropirea cu aghiasmă mare se face doar de către preot.

Anaforaua

Anaforaua este rugăciunea centrală a Liturghiei, care începe imediat după Crez, atunci când se dă îndemnul “Sus să avem inimile!”
Anaforaua este rostită de preot în Altar, cu voce tare sau în gând. Preotul face rugăciuni speciale de mulţumire şi de cerere pentru toţi credincioşii vii şi adormiţi. Dintre acestea cea mai importantă este rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt peste Cinstitele Daruri, în scopul prefacerii lor în Trupul şi Sângele lui Hristos.