Dictionar Ortodox

Alfa şi Omega se referă la Hristos, însemnând începutul şi sfârşitul, eternitatea lui Dumnezeu.
Alfa este prima literă din alfabetul grecesc, iar omega este ultima literă.

Proscomidia este slujba făcută de preot în altar, înaintea Liturghiei, prin care se pregătesc prescurile şi vinul în vederea transformării lor în Sfintele  Daruri.

În timpul Liturghiei, prescurea (mai exact Agneţul) şi vinul din Potir, se vor transformă (la Epicleză) în Trupul şi Sângele lui Hristos.

Agneţul este bucata din mijloc a prescurii principale, care este tăiată (în formă de cub), de către preot, la Proscomidie.
În timpul Epiclezei (euharistice), Sfântul Agneţ se transformă în Trupul lui Hristos.

Cuvântul “agneţ” înseamnă “miel“.

Mielul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, care a fost răstignit pe Cruce.
El s-a adus pe sine, ca jertfă fără prihană, pentru iertarea păcatelor lumii.
El se jertfeşte şi acum, în mod tainic pe masa Sfântului Altar, în timpul Sfintei Liturghii.

Domnul Hristos este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Lumina lumii este numire dată lui Hristos.

Mântuitorul este Iisus Hristos.
Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat.

În persoana lui au fost două firi, una dumnezeiască și una omenească. Firea Dumnezeiască a Mântuitorului a avut toate însușirile Dumnezeirii, adică a fost veșnică, spirituală, prezentă pretutindeni, sfântă, înțeleaptă, atotputernică. Este a doua persoană a Sfintei Treimi, alături de Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Sfântul Duh.

A participat, alături de celelalte două persoane ale Sfintei Treimi la crearea lumii, la conducerea și sfințirea ei. El  s-a născut din Dumnezeu Tatăl mai înainte de a fi lumea și veacurile, așa cum se naște cuvântul din gând și a mântuit lumea prin jertfa Sa pe Cruce. Ca om, S-a născut din Sfânta Fecioară Maria și a venit în lume, a luat asupra Sa toate păcatele noastre și S-a adus pe Sine jertfă nevinovată pentru răscumpărarea neamului omenesc din robia păcatului.

Firea omenească s-a supus întru totul firii dumnezeiești în persoana Mântuitorului și astfel ea s-a îndumnezeit. Cât timp a fost în lume, adică timp de treizeci și trei de ani și jumătate, Mântuitorul era văzut, era pipăit, datorită firii Sale omenești, dar în același timp, ca Dumnezeu, El era duh prezent pretutindeni.   Nenumăratele minuni pe care le-a făcut, culminând cu propria Sa Înviere, dovedesc cu prisosință că era Dumnezeu adevărat.

La Înălțare, Mântuitorul a ridicat la cer și firea omenească. El, ca Dumnezeu, nu a părăsit niciodată lumea, ci este și azi în mijlocul ei. La sfârșitul veacurilor  va reveni ca Dumnezeu și va judeca lumea.

Aceasta este învățătura Bisericii Ortodoxe despre Mântuitorul Iisus Hristos. Ea a fost stabilită pe baza Sfintei Scripturi și Sfintei Tradiții. Au fost multe erezii, care I-au negat Mântuitorului dumnezeirea. În primul rând menționăm pe arienii, care au fost combătuți la sinodul întâi ecumenic de la Niceea din 325.

Mesia este Iisus Hristos.

Păstorul Cel Bun este Hristos.

“Cuvântul” este Hristos. Denumirea este legată de faptul că Dumnezeu a creat lumea prin cuvânt.