Sfantul Gheorghe de la Cernica

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica se sărbătoreşte la 3 decembrie. A fost mulţi ani stareţ al mânăstirilor Cernica şi Căldăruşani, în care a rânduit viaţa monahală după tradiţia athonito-paisiană. A trecut la cele veşnice în anul 1806 şi a fost înmormântat la mânăstire Cernica. Era bun şi smerit, a atras mulţi călugări la mânăstire prin exemplul personal de dăruire pentru Hristos şi semenii săi. A dus o viaţă ascetică, continuând modul de vieţuire din anii petrecuţi la Muntele Athos. A fost canonizat în anul 2005. Sfântul său cap, care răspândeşte un miros plăcut, se află într-o raclă, la mânăstirea Cernica, lângă moaştele Sfântului Calinic.

Sarbatorirea Duminicii

Creştinii ortodocşi serbează Duminica participând dimineaţa, cu credinţă şi dragoste, la Sfânta Liturghie, în biserică. Aici pot primi ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu.
Iar cei care au sufletul curat, spovedit de păcate şi împăcat cu oamenii, au marele privilegiu de a intra în comuniune directă cu Hristos-Dumnezeu, prin primirea Sfintei Împărtăşanii.
La prânz, în special duminica, creştinii obişnuiesc să ia masa împreună cu cei din familia lor, sau cu alţi prieteni, întărind legătura de dragoste între ei.
În după-amiaza zilei de duminică, cei care sunt mai obosiţi se odihnesc 1-2 ore, după care fac diferite fapte bune, odihnitoare şi totodată utile, căutând o atmosferă de bună-înţelegere cu cei din jurul lor. Ei se feresc de certuri şi de alte păcate.

Morala crestina

Morala creştină este aplicarea în viaţa noastră a învăţăturilor şi îndemnurilor date de Mântuitorul Hristos.
Se referă la ceea ce trebuie să facă un creştin pentru a dobândi viaţa veşnică fericită. Adică să împlinească voia lui Dumnezeu pe pământ, aflându-se într-o permanentă comuniune cu El. Se mai referă la relaţiile pe care trebuie să le aibă cu semenii şi faţă de sine însuşi.
Morala creştină este lupta pentru dobândirea virtuţilor creştine.
Esenţa ei se poate vedea în viaţa plină de sfinţenie şi de iubire a Fiului lui Dumnezeu.

Crezul

Crezul este o rugăciune prin care este mărturisită  în mod scurt şi concis credinţa creştin-ortodoxă.
Rostind crezul mărturisim credinţa noastră în Dumnezeu, adică în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul (Iisus Hristos) şi Duhul Sfânt.

De asemenea, este arătat rostul venirii lui Hristos printre oameni:
“care pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră”; credem şi mărturisim că Hristos s-a întrupat din Fecioara Maria, s-a născut om; credem şi mărturisim că El a fost răstignit pentru iertarea păcatelor oamenilor, a fost îngropat ca un om, dar apoi a Înviat. Şi iarăşi va veni, la sfârşitul lumii ca Judecător.

Crezul, numit şi Simbolul Credinţei Ortodoxe, a fost elaborat de Sfinţii Părinţi, la primul Sinod ecumenic de la Niceea (în anul 325) şi completat la al doilea Sinod ecumenic, ţinut la Constantinopol.