Anafura înseamnă bucăţele de prescure (eventual de pâine). Este partea rămasă, din prescurile aduse la Proscomidie, după ce (din mijloc) se scoate Sfântul Agneţ.
Se împarte credincioşilor în biserică, imediat după Sfânta Liturghie. Cei care nu au putut să fie împărtăşiţi , au însă voie să ia anafură.
Se ia pe nemâncate, înainte de aghiazmă.
Anafura se poate lua şi în alte zile, înainte de a mânca.
Icoana este o pictură, de obicei pe lemn, care reprezintă pe Hristos, Maica Domnului sau pe Sfinţi. Pot fi reprezentate pe icoană şi scene biblice.
În Biserica Ortodoxă nu se venerează icoana ca obiect, ci persoana care este reprezentată de ea.
Această sărbătoare se referă la întâmpinarea, adică primirea cu cinste a pruncului Iisus în Templul din Ierusalim.
În tradiţia Legii de atunci, orice băiat întâi-născut trebuia adus la patruzeci de zile la Templu, spre închinare.
El a fost aşteptat şi întâmpinat în primul rând de Simeon, om cu viaţă sfântă.
Bătrânului Simeon i s-a proorocit că nu va muri până când nu va vedea pe Mesia cel promis, adus de Fecioara Maria la Templu.
Îndrumat de harul lui Dumnezeu, Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.
Sfântul Ioan Botezătorul a avut marea cinste de la Dumnezeu de a-l boteza pe Iisus Hristos.
Printre oamenii care au venit la râul Iordan să se boteze, Ioan l-a recunoscut pe Hristos. Căci i se descoperise mai inainte de către Dumnezeu, că acela peste care se va coborâ Duhul Sfânt ca un porumbel alb, acela este Fiul lui Dumnezeu.
El a botezat cu botezul pocăinţei, iar Iisus Hristos avea să boteze cu Duhul Sfânt.
Însuşi Ioan spunea “va veni după mine cel care este mai mare decât mine şi căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El va boteza cu Duh Sfânt.”
Sfântul Ioan a pregătit calea Domnului, întorcând pe mulţi oameni la credinţă şi la recunoaşterea lui Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu.
El cheamă oamenii la mărturisirea păcatelor în scopul conştientizării lor şi a căinţei pentru acestea. Însă nu el era cel care putea să şi ierte păcatele, ci Mântuitorul Hristos, după Patima şi Învierea Sa.
Prin viaţa lui sfântă şi cu aspre nevoinţe, prin credinţa lui şi dragostea către Hristos, el avea puterea de la Dumnezeu de a lumina sufletele oamenilor.
El era o făclie de lumină, un exemplu viu pentru cei din jurul său.
El îndemna pe oameni nu numai la pocăinţă şi la apropiere de Dumnezeu, dar şi la milostenie faţă de cei aflaţi în lipsă şi suferinţă. El spune că cel care are două haine să dea şi celui ce nu are. Adică ne îndeamnă să ajutăm din prinosul bunurilor nostre şi pe cei lipsiţi.
Serbarea Sfântului Ioan Botezătorul se face imediat după Bobotează, adică pe 7 ianuarie, având legătură cu aceasta.
Ieromonah înseamnă preot călugăr.
Ierarhul este Episcopul cu rangul cel mai înalt, dintr-o anumită ţară sau zonă.
La vârsta de trei ani, Prunca Maria este adusă la biserica Templului din Ierusalim, de către părinţii ei.
Aici petrece 12 ani, în multă rugăciune, post şi viaţă sfântă. Se îndeletnicea, alături de celelalte fecioare din Templu, mai ales cu lucrul de mână. Cel mai mult timp îl petrecea în Sfânta Sfintelor, în neîncetată rugăciune şi cugetare de Dumnezeu. Acolo, în fiecare zi, venea Arhanghelul Gavriil şi îi aducea hrană cerească.
Rugăciunea lui Iisus este: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Este o rugăciune scurtă, dar puternică şi are un conţinut foarte important. Rugăciunea este rostită mai ales de călugări, dar poate fi spusă de orice credincios.
Iadul este locul de osândă veşnică. Este chinul cel veşnic.
Înmulţirea pâinilor este o minune pe care a făcut-o Hristos, în faţa a mii de oameni, cu scopul de a le întări credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu. Prin rugăciune către Dumnezeu-Tatăl, a înmulţit cele cinci pâini în mii de pâini. Astfel a săturat pe toţi acei oameni care erau înfometaţi.