Icoana Prodromiţa este o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni. Se află la Sfântul munte Athos, în Schitul românesc Prodromul. Icoana a fost începută de un pictor român, în secolul al XIX-lea. Dar faţa Maicii Domnului şi a lui Iisus nu au fost pictate de o mână omenească, ci în chip minunat, prin rânduială dumnezeească. Pomenirea acestei minuni se face pe 12 iulie, în fiecare an.
Icoane ale Maicii Domnului, făcătoare de minuni:
Maica Domnului Prodromiţa
Maica Domnului Bucuria neaşteptată
Maica Domnului Axion estin
Maica Domnului “Cu trei mâini”
Maica Domnului din Don
Maica Domnului Ierusalima
Maica Domnului din Kazan
Maica Domnuluidin Philermos
Maica Domnului Marea Panaghie
Maica Domnului Vimatarissa
Maica Domnului Czestochowa
Ieşirea Mică este ieşirea preotului cu sfânta Evanghelie, în timpul Sfintei Liturghii.
Iuda Iscarioteanul la început a fost unul dintre Cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Însă l-a trădat pe Hristos, pentru un preţ de 30 de arginţi. A înlesnit prinderea lui Lui de către cei care urmăreau să-L omoare. Când şi-a dat seama de cumplita faptă ce o făcuse, a avut groaznice mustrări de conştiinţă. Dar în loc să ceară iertare Domnului, s-a spânzurat. Hristos l-ar fi iertat, aşa cum i-a iertat chiar şi pe cei care l-au răstignit în chinuri cumplite.
Apostolul Pavel este un Apostol al lui Hristos. El s-a născut la Tars, în Asia Mică. Părinţii lui erau evrei bogaţi. De la părinţi a moştenit cetăţenie romană. Se numea Saul (cel dorit). Era un mare învăţat. Cunoştea bine şi limba greacă. La început era un aprig persecutor al creştinilor. A fost chemat la credinţă de însuşi Hristos, care i-a apărut pe drumul Damascului într-o lumină strălucitoare. Cu o voce, care a pătruns străfundul fiinţei sale, Mântuitorul l-a întrebat de ce Îl prigoneşte.(La Damasc era formată o comunitate de creştini pe care Saul voia să-i aducă la Ierusalim şi să-i condamne la moarte). De atunci viaţa lui s-a schimbat radical. Din prigonitor a devenit unul din cei mai devotaţi slujitori al lui Hristos şi unul dintre cei mai mari propovăduitori şi apărători ai creştinismului. A făcut trei mari călătorii misionare în lume (între anii 45-54), în care a întors mulţi oameni la credinţa în Hristos. Este considerat Apostolul Neamurilor. A întemeiat comunităţi creştine. A făcut multe minuni printre oameni, cu puterea lui Dumnezeu. A murit ca martir, în timpul prigoanei creştinismului, condusă de Împăratul Nero. A murit în anul 67, la 29 iunie şi a fost îngropat la Roma.
Împărtăşanie înseamnă gustarea din potirul cu pâine şi vin, care reprezintă sfântul Trup şi sfântul Sânge a lui Hristos. Hristos în fiecare Sfântă Liturghie se jertfeşte (în mod tainic, nevăzut) pentru iertarea păcatelor noastre.
Iubirea este cea mai preţioasă însuşire a omului. Prin iubirea sfântă, omul se aseamănă Creatorului său şi poate fi în comuniune permanentă cu El. Dumnezeu însuşi este iubire. Din iubire l-a creat pe om şi cu iubire îl înconjoară mereu.
Iubirea este şi cea mai mare poruncă a lui Dummnezeu. Dacă îl iubim pe Dumnezeu, trebuie să îi iubim şi pe semeni. Nu putem spune că avem dragoste către Tatăl Ceresc, dacă pe fraţii noştri nu îi iubim, ci chiar îi urâm şi le dorim răul.
Iubirea crestină trebuie dovedită prin fapte. Cel mai adevărat exempu de iubire ni l-a dat însuşi Hristos, care i-a iubit chiar şi pe vrăjmaşii săi. El i-a iertat din suflet chiar şi pe cei care l-au răstignit pe cruce şi pe toţi care i-au răsplătit cu răutate şi cu chinuri, tot binele ce le făcuse.
Iubirea este ca o flacără din flacăra divină. Ea se stinge uşor dacă nu este întreţinută. Ea se reînoieşte în sufletele oamenilor prin harul cel Sfânt trimis de însuşi Dumnezeu. Duhul Sfânt este izvorul vieţii, al iubirii sfinte şi al tuturor bunătăţilor.
Iubirea se simte în suflet. Ea este curată, statornică, jertfelnică şi nefăţarnică. Ea nu urmăreşte vreun interes, ci doar binele celor din jur. Iubirea creştină este la fel de puternică pentru orice om, chiar şi pentru duşmani.
Înălţarea Sfintei Cruci se serbează pe 14 septembrie, când Sfânta Împărăteasă Elena a descoperit Crucea pe care a fost răstignit Hristos. Crucea a fost înălţată (ridicată) cu mare cinste deasupra amvonului bisericii Învierii din Ierusalim.
Crucea aceasta a fost găsită îngropată în pământ, alături de alte două cruci (ale tâlharilor care au fost răstigniţi odată cu Hristos). Pentru că nu se ştia care dintre acestea era crucea lui Hristos, au fost atinse pe rând de o femeie care tocmai murise. Atunci când a atins-o cu Sfânta Cruce a Domnului, femeia a înviat.
De asemenea, mulţi bolnavi care s-au atins de ea au primit vindecare.
Ispas este sărbătoarea Înălţării Domnului.
Înălţarea Domnului este un Praznic Împărătesc. Se serbează înălţarea, adică suirea la Cer a Domnului Hristos. Acest eveniment a avut loc la 40 de zile după Învierea Sa. Hristos se afla atunci pe muntele Măslinilor. S-a suit spre cer în prezenţa Sfinţilor Apostoli.
Este şi Ziua Eroilor.