Mielul lui Dumnezeu este Iisus Hristos, care a fost răstignit pe Cruce.
El s-a adus pe sine, ca jertfă fără prihană, pentru iertarea păcatelor lumii.
El se jertfeşte şi acum, în mod tainic pe masa Sfântului Altar, în timpul Sfintei Liturghii.
În monahism există mai multe moduri de vieţuire: viaţă de obşte, viaţă de sine, isihie (liniştire), sihăstrie, zăvorâre, pustnicie.
Sfântul Mucenic şi Ierarh Modest se sărbătoreşte în ziua de 18 decembrie. Este ajutătorul animalelor. Încă din tinereţe, păstor de animale fiind, către ele milostiv s-a arătat, înţelegând durerile lor. A cerut de la Dumnezeu darul de a vindeca animalele bolnave. De asemenea el a primit de la Dumnezeu şi darul de a vindeca bolile oamenilor şi de a izbăvi din necazuri şi de vrăjmaşi pe cei care îi cheamă numele în rugăciune.
Când el avea doar cinci luni, a fost găsit în temniţă, lângă părinţii lui morţi. Aceştia fuseseră omorâţi la porunca împăratului Maximiam, pentru mărturisirea credinţei creştine.
Împăratul l-a dat ca să îl crească un păgân, cu gândul de a sluji idolilor lui. Dar copilul, aflând (la vârsta de 13 ani) de moartea mucenicească a părinţilor săi, a dorit să devină şi el creştin.
Cînd a primit sfântul botez, un stâlp de foc din cer s-a văzut peste capul său, umplându-l de darul facerii de minuni; căci îndată, numai cu atingerea mâinii, a vindecat pe fratele unui argintar, de o boală cumplită. De asemenea a vindecat şi pe un om îndrăcit.
În timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau un nou Patriarh (în locul celui care murise), povăţuit de Dumnezeu, sfântul a mers la acea biserică şi a deschis uşile ei cu rugăciunea. Toţi au înţeles că acesta era noul Patriarh rânduit de Dumnezeu.
Văzând minunile pe care sfântul le făcea, vindecând şi ajutând oamenii şi animalele, unii necredincioşi nu au putut să accepte adevărul, că toate le făcea cu puterea lui Hristos. Adus fiind la împăratul păgân şi mărturisind credinţa creştină, a fost supus la cumplite chinuri (i-au bătut piroane şi l-au silit să meargă pe ţepuşi de fier puse pe pământ, l-au bătut cu pietre, apoi l-au pus într-un vas de aramă cu plumb fierbinte), din care însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, a rămas nevătămat.
Văzând că nu îl poate altfel birui, i-a tăiat capul cu sabia.
Acum se află în Ceata Mucenicilor, în Ceruri şi se roagă pentru toţi care îi cer ajutorul.
Sfântul Mucenic Mercurie se sărbătoreşte la data de 25 noiembrie. O parte din moaştele Sfântului (capul) se află la biserica din Bucureşti care îi poartă numele. Acestea sunt de mare ajutor celor care li se închină cu evlavie.
Sfântul Mucenic Mina este ajutătorul celor nedreptăţiţi, a celor păgubiţi, precum şi a tuturor celor care i se roagă cu credinţă.
Sfintele sale moaşte sunt făcătoare de minuni. Una dintre minunile bine cunoscute este aceea că sfântul Mina a readus la viaţă şi a refăcut trupul tăiat în bucăţi al unui creştin.
O parte din sfintele sala moaşte se află şi în Bucureşti, la biserica ce îi poartă numele.
Mironosiţele sunt femeile care au uns cu mir trupul lui Hristos, când a fost pus în mormânt. Ele au făcut aceasta ca semn de cintire a Lui.
Miruire înseamnă ungerea cu untdelemn sfinţit.
În biserică se află Moaşte ale Sfinţilor:
Arhanghelul Mihail este cel dintâi dintre Arhangheli. Este cel mai mare voievod (conducător) al Oştilor Îngereşti.
Monahii sunt creştinii care au ales să vieţuiască în însingurare, într-o mânăstire, pentru a sluji mai mult lui Dumnezeu. Ei respectă cele trei voturi monahale: fecioria, ascultarea şi sărăcia de bună voie.
Monahii se retrag din lume, nu pentru ca să fugă de oameni sau de muncă. Ei preferă singurătatea, dar nu din egoism, nu pentru ei înşişi. Aceasta o fac pentru a-şi arăta credinţa şi devotamentul faţă de Dumnezeu. Viaţa lor este o jertfă făcută pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Scopul lor este mântuirea sufletelor lor, dar şi ajutorul şi mântuirea sufletelor oamenilor. Ei se jertfesc prin smerita ascultare faţă de alţi călugări, prin multă rugăciune, prin post aspru, prin multe osteneli şi doar puţină odihnă, prin înfrânare şi luptă aprigă împotriva patimilor, prin pocăinţă, prin credinţa lor statornică în Hristos. Ducând viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, ei pot deveni mijlocitori pentru semenii lor aflaţi în suferinţe.
Ei se roagă mult (unii chiar neîncetat), postesc posturi aspre (uneori, zile întregi, doar beau puţină apă seara), se odihnesc foarte puţin (de obicei dorm 3 ore înainte de slujba de noapte, iar după slujbă, spre dimineaţă, mai dorm încă 2 ore). În timpul zilei muncesc mult, fiecare la ascultarea lui (unii muncesc la livadă, alţii la bucătărie, sau la ateliere de croitorie, etc.), iar în acelaşi timp se roagă lui Dumnezeu. Din puţina lor agoniseală, împart şi săracilor care le cer ajutor. De asemenea ei primesc şi ospătează cu drag pe cei care vin la mânăstire.