Sfântul Pantelimon

Sfântul Mucenic Pantelimon a trăit în jurul anului 300, în cetatea Nicomidiei, pe vremea împăratului păgân Maximian Galeriu. Mama lui era creştină, dar tatăl său era închinător la idoli. La naştere a primit numele de Pandoleon, care înseamnă “cel în toate puternic, ca un leu”. Rămas din pruncie fără mamă, copilul a uitat repede învăţătura creştină şi, sub îndrumarea tatălui său, a devenit închinător la idoli. La vârsta cuvenită a fost trimis de tatăl său la şcolile vremii, unde a învăţat filozofia şi meşteşugul vindecării bolilor. Între timp a cunoscut un preot creştin, cu numele Ermolaie, care l-a învăţat credinţa în Hristos. Astfel, aprins de dragoste pentru Hristos, tânărul Pandoleon, prin rugăciune, a înviat un copil muşcat de viperă, care zăcea mort în drum. Văzând minunea, a dorit botezul creştin, luând numele de Pantelimon, care se tâlcuieşte “cel cu totul milostiv”. Tot acum a primit şi darul facerii de minuni, ca doctor fără de plată. A vindecat şi ochii unui orb din naştere. Văzând aceasă minune, chiar şi tatăl său s-a întors la dreapta credinţă. Auzind de minunile săvârşite de Pantelimon, împăratul păgân a dorit să cunoască  modul în care erau vindecaţi bolnavii. Adus în faţa judecăţii şi învinuit că ar face farmece, Pantelimon a mărturisit că este creştin şi numai cu puterea lui Hristos vindecă bolnavii. Împăratul, văzând că nu vrea să se lepede de credinţa în Hristos, l-a supus la chinuri de neimaginat (a fost bătut şi ars în cazanul cu plumb, tras pe roată, dat la fiare, legat şi aruncat în mare), din care a ieşit nevătămat, fiind mereu păzit şi vindecat de însuşi Hristos. Deşi era cumplit chinuit, era senin şi luminoas la faţă, ca un înger. Văzând că nu reuşesc să îi schimbe credinţa, i s-a hotârât moartea prin tăierea capului cu sabia. Astfel, tânărul Pantelimon s-a învrednicit de cununa muceniciei.
La moartea sa, pomul de care a fost legat s-a umplut pe loc de roade.   Părticele din sfintele sale moaşte sunt răspândite în mai multe biserici. Cei care le cinstesc cu evlavie, primesc mult ajutor, prin rugăciunile sfântului. El a făcut şi face multe minuni de vindecări de boli incurabile. Este şi ocrotitorul doctorilor. Se prăznuieşte, în fiecare an, pe 27 iulie ( ziua pătimirii sale).

Pomelnic

Pomelnic înseamnă o listă de nume de botez şi, eventual, o listă de dorinţe. Se poate face pomelnic pentru cei vii sau pentru cei morţi.
În orice zi de sărbătoare, dimineaţa, la Sfânta Liturghie, se dă pomelic şi pentru vii, şi pentru morţi.
În partea stângă a paginii se scriu numele (de botez) celor vii, iar în dreapta numele celor morţi. Nu se mai specifică alte cereri, pentru că în cadrul slujbei preotul se roagă în taină pentru tot ajutorul celor pomeniţi.

Pomelnicul se scrie, de către cel care face cererea, pe o coală de hârtie. Această coală se găseşte în biserică sau poate fi adusă de acasă. Pomelnicul se dă preotului la altar. Acesta se va ruga pentru cei de pe listă, fie în acel moment, fie în timpul slujbelor.

Cele zece porunci

Cele zece porunci dumnezeeşti sunt:

  1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
  2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, să nu te închini lor, nici să le slujeşti lor.
  3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
  4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o sfinţeşte pe ea.
  5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.
  6. Să nu ucizi.
  7. Să nu fii desfrânat.
  8. Să nu furi.
  9. Să nu faci mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
  10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.

Prohod

Prohod înseamnă cântare de înmormântare.
Prohodul Domnului Hristos se cântă în Vinerea Mare, seara. Este slujba de înmormântare a lui Hristos.
Prohodul Maicii Domnului se cântă cu o seară înainte de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Este slujba de înmormântare a Fecioarei Maria. Prohodul se cântă în biserică, de către toţi credincioşii, în cor.

Post

Postul înseamnă abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente (carne, ouă, produse lactate), pe o anumită perioadă de timp.

Postul înseamnă în acelaşi timp şi abţinerea de la păcate şi chiar înlocuirea lor prin virtuţi creştine.

Perioadele de post (sau doar zilele de post) sunt în legătură cu anumite evenimente religioase importante.

Perioade de post

Cele mai importante perioade de post sunt:

  • Postul Paştelui (numit şi Postul Mare)
    Ţine cam 40-50 de zile şi se termină în noaptea dintre Sâmbata Mare şi Paşte.
  • Postul Sfinţilor Apostoli
    Durează cam între 3 zile şi 3 săptâmâni. Se termină pe 28 iunie, înainte de sărbătoarea Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
  • Postul Maicii Domnului (numit şi Postul Adormirii Maicii Domnului)
    Este în perioada 1-14 august.
  • Postul Crăciunului (numit şi Postul Naşterii Domnului)
    Ţine cam 40 de zile şi se termină în Ajunul Crăciunului.