Tainele Bisericii

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Bisericii, prin care Dumnezeu trimite credincioşilor Harul său.

Săvârşitorul Sfintelor Taine este însuşi Hristos (în mod nevăzut), prin slujitorii săi: preoţi şi epscopi.
Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe sunt:

  • Botezul
    Mirungerea
    Spovedania
    Împărtăşania
    Preoţia (sau Hirotonia)
    Cununia
    Maslul

Sfânta Maria Magdalena

Sfânta Maria Magdalena a fost o femeie prostituată, dar care şi-a schimbat viaţa, după întoarcerea ei la credinţa în Hristos. Prin căinţă şi asceză, prin dragostea sfântă către Dumnezeu, a devenit sfântă.

Ea face parte dintre femeile mironosiţe. Alături de Maica Domnului, ea a stat lângă cruce la Răstignire. Apoi ele au fost cele două Marii, primele cărora li s-a arătat Hristos la Înviere.

Numele de Magdalena provine de la localitatea Magdala, în care s-a născut.

Sfântul Duh

Sfântul Duh este o parte din Sfânta Treime. Este a treia persoană a Sfintei Treimi. Toate tainele din biserica ortodoxă se fac prin puterea sfinţitoare (deşi nevăzută de oameni) a Duhului Sfânt.

Sfântul Duh lucrează în lume încă de la Crearea Lumii, fiind de o fiinţă cu Tatăl-Creatorul.
Sfântul Duh s-a coborât din Cer asupra Apostolilor în ziua Cincizecimii.
A venit atunci chiar într-un mod văzut. A venit din Cer, cu un vuiet lin, în forma unor limbi de foc peste Sfinţii Apostoli şi Maica Domnului, în timp ce se rugau împreună lui Dumnezeu.
Sfinţii Apostoli, l-au transmis mai departe Episcopilor şi preoţilor. Prin rugăciunile şi binecuvântările preoţilor, Sfântul Duh este transmis (în mod nevăzut) oricărui om, care vrea să îl primească cu inimă deschisă şi credinţă.

Sfăntul Duh este dătătorul vieţii şi al tuturor bunătăţilor celor adevărate. Acesta este cel mai mare dar dat de Dumnezeu oamenilor, din iubirea Sa . Prin conlucrarea omului cu Duhul Sfănt, omul se sfinţeşte şi i se reînoieşte puterea de a lupta împotriva patimilor şi a răului care îl înconjoară. El simte iubirea lui Dumnezeu în viaţa sa şi are putere să-i iubească şi el pe semenii săi. Îi va putea iubi cu o dragoste sfăntă, va avea puterea să-i ierte şi să-i ajute. Numai astfel omul tinde să devină asemenea cu Creatorul său şi va putea ajunge lângă El, în Împărăţia Sa cea veşnic fericită.

Sfântul Duh este reprezentat în icoane sub forma unui porumbel alb, simbol al purităţii.

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul se sărbătoreşte în fiecare an la data de 20 iunie.

Sfântul Ilie a trăit cu aproape 800 de ani înainte de Iisus Hristos.

Era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, în Israel (de aceea se numeşte şi “Tesviteanul”).

A fost un profet evreu care a luptat împotriva idolatriei (cultului zeului Baal), impuse de regele Ahab. Îndruma oamenii spre cinstirea lui Dumnezeu. A dus o viaţă ascetică, de post aspru şi rugăciune neîncetată. A luptat cu multă râvnă împotriva păcatelor şi mai ales împotriva necredinţei poporului în Dumnezeu.

Minuni

  • La rugăciunea Sfântului Ilie s-a “încuiat” cerul şi nu a plouat 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru poporul necredincios, care se închina la idoli. Apoi, tot la rugăciunea lui, s-a “descuiat” cerul, şi a plouat, după ani grei de secetă.

    Pentru viaţa lui sfântă, i-au fost împlinite toate rugăciunile. Deşi Dumnezeu, din mila sa pentru oameni, ar fi vrut să oprească mai repede seceta, totuşi nu a făcut-o decât în momentul când Sfântul a voit aceasta.

  • În timpul secetei,  corbi trimişi de Dumnezeu,  îi aduceau în fiecare zi hrană, în pustiul în care se afla.
  • Sfântul a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului. A înmulţit, prin rugăciune, pâinea şi uleiul din casa ei.
  • La rugăciunea lui s-a coborât foc din cer pe muntele Carmel şi a ars jertfa pregătită acolo, arătând şi prin această minune că Dumnezeul lui Ilie este cel adevărat, şi nu zeul Baal.
  • Sfântul Ilie a fost văzut şi la Schimbarea la faţă a lui Hristos.

Sfântul Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la Cer într-un car de foc. El va veni iarăşi pe Pământ, la sfârşitul veacurilor, ca Înaintemergător la cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos.