Sfantul Gheorghe de la Cernica

Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica se sărbătoreşte la 3 decembrie. A fost mulţi ani stareţ al mânăstirilor Cernica şi Căldăruşani, în care a rânduit viaţa monahală după tradiţia athonito-paisiană. A trecut la cele veşnice în anul 1806 şi a fost înmormântat la mânăstire Cernica. Era bun şi smerit, a atras mulţi călugări la mânăstire prin exemplul personal de dăruire pentru Hristos şi semenii săi. A dus o viaţă ascetică, continuând modul de vieţuire din anii petrecuţi la Muntele Athos. A fost canonizat în anul 2005. Sfântul său cap, care răspândeşte un miros plăcut, se află într-o raclă, la mânăstirea Cernica, lângă moaştele Sfântului Calinic.

Grigorie Decapolitul

Sfântul Grigorie Decapolitul a fost un călugăr preot, care a dus o viaţă ascetică. A săvârşit multe vindecări şi alte minuni prin rugăciune către Hristos. A luptat cu râvnă contra iconoclasmului, de aceea a îndurat multe persecuţii. A îndrumat pe mulţi oameni pe calea credinţei, a vieţii curate şi bineplăcute lui Dumnezeu.
Moaştele sale se află la mânăstirea Bistriţa, din judeţul Vâlcea şi sunt făcătoare de multe minuni.
Se prăznuieşte la 20 noiembrie.

Cuviosul Dimitrie Basarabov

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, adică Sfântul Dimitrie cel Nou, se sărbătoreşte la 27 octombrie.
Este ocrotitorul Bucureştiului, precum şi a tuturor creştinilor ortodocşi.
Moaştele sale se află în biserica Patriarhiei şi sunt făcătoare de minuni.
În fiecare an, se face pelerinaj (care începe cu câteva zile înainte) la sfintele lui moaşte.

Sfanta Cuvioasa Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a născut într-o familie de buni creştini, din satul Epivat, în apropiere de Constantinopol, în jurul anului 1050. Era deosebit de milostivă, ajuta pe cei săraci şi pe bolnavi. Hainele ei cele bogate, le dăruia adesea săracilor, îmbrăcându-se ea cu cele zdrenţuroase.
Voind a împlini întocmai îndemnul lui Hristos din Evanghelie, la numai 15 ani, a lăsat cele lumeşti şi a luat crucea grea a călugăriei. Părinţii ei, deşi credincioşi, nu au înţeles atunci înalta ei menire pe acest pământ, de aceea a fost nevoită să îi părăsească fără ştirea lor. După ce a vizitat Ţara Sfântă, s-a retras în pustiul Iordanului, la o mânăstire de maici. Cuvioasa Parascheva a dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti.
După cum a voit Dumnezeu, la vârsta de 25 de ani s-a întors în sat, unde tatăl său a putut să o revadă înainte de a muri şi să simtă bucuria sfinţeniei fiicei sale. Sufletul ei a fost luat de Dumnezeu în Împărăţia Sa.
Moaştele sale au fost descoperite după mai mulţi ani, după o minunată rânduială a lui Dumnezeu.
În anul 1641 au fost aduse în România, de către credinciosul domnitor Vasile Lupu.
Mulţi bolnavi şi-au găsit alinare şi vindecare, atingându-se cu credinţă de sfintele moaşte. Acum se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Se sărbătoreşte în ziua de 14 octombrie, când mulţi pelerini vin să îi aducă rugăciuni şi mulţumiri.