Sfântul Modest

Sfântul Mucenic şi Ierarh Modest se sărbătoreşte în ziua de 18 decembrie. Este ajutătorul animalelor. Încă din tinereţe, păstor de animale fiind, către ele milostiv  s-a arătat, înţelegând durerile lor. A cerut de la Dumnezeu darul de a vindeca animalele bolnave. De asemenea el a primit de la Dumnezeu şi darul de a vindeca  bolile oamenilor şi de a  izbăvi din necazuri şi de vrăjmaşi pe cei care îi cheamă numele în rugăciune.

Când el avea doar cinci luni, a fost găsit în temniţă, lângă părinţii lui morţi. Aceştia fuseseră omorâţi la porunca împăratului Maximiam, pentru mărturisirea credinţei creştine.
Împăratul l-a dat ca să îl crească un păgân, cu gândul de a sluji idolilor lui. Dar copilul, aflând (la vârsta de 13 ani) de moartea mucenicească a părinţilor săi, a dorit să devină şi el creştin.
Cînd a primit sfântul botez, un stâlp de foc din cer s-a văzut peste capul său, umplându-l de darul facerii de minuni; căci îndată, numai cu atingerea mâinii, a vindecat pe fratele unui argintar, de o boală cumplită. De asemenea a vindecat şi pe un om îndrăcit.
În timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau un nou Patriarh (în locul celui care murise), povăţuit de Dumnezeu, sfântul a mers la acea biserică şi a deschis uşile ei cu rugăciunea. Toţi au înţeles că acesta era noul Patriarh rânduit de Dumnezeu.
Văzând minunile pe care sfântul le făcea, vindecând şi ajutând oamenii şi animalele, unii necredincioşi nu au putut să accepte adevărul, că toate le făcea cu puterea lui Hristos. Adus fiind la împăratul păgân şi mărturisind credinţa creştină, a fost supus la cumplite chinuri (i-au bătut piroane şi l-au silit să meargă pe ţepuşi de fier puse pe pământ, l-au bătut cu pietre, apoi l-au pus într-un vas de aramă cu plumb fierbinte), din care însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, a rămas nevătămat.
Văzând că nu îl poate altfel birui, i-a tăiat capul cu sabia.
Acum se află în Ceata Mucenicilor, în Ceruri şi se roagă pentru toţi care îi cer ajutorul.

Moaşte în Mânăstirea Mihai Vodă

În biserică se află Moaşte ale Sfinţilor:

  • Ioan Hozevitul de la Neamţ
  • Xenia
  • Teofil, nebun pentru Hristos
  • Sfinţii mucenici: Sevastiana
  • Ciprian şi Iustina
  • Clement al Romei
  • Trifon
  • Auxenţiu
  • Dionisie Zakintos
  • Anastasie
  • Panaghiotis
  • Sfinţii ucişi în Sinai şi Rait
  • Spiridon al Trimitundei
  • Nifon al Constantinopolului
  • Ignatie Zagorski
  • Cei 14. ooo de prunci ucişi de Irod
  • 40 de mucenici din Sevastia
  • Sfântul Ioan Botezătorul
  • Sava cel Sfinţit
  • Eustatie
  • 70 Tineri din Efes
  • Teodor Stratilat
  • Sfântul necunoscut de la Neamţ
  • Stelian Paflagonul
  • Mercurie
  • Arhidiaconul Ştefan
  • Andrei
  • Dimitrie Izorâtorul de Mir
  • Haralambie

Mucenic

Mucenicii au fost oameni care l-au mărturisit pe Hristos chiar cu jertfa vieţii lor. Ei au renunţat la bogăţiile şi onorurile acestei lumi şi au suportat cele mai cumplite bătăi şi chinuri (din partea păgânilor), pentru mărturisirea credinţei în Hristos.

Sfântul Pantelimon

Sfântul Mucenic Pantelimon a trăit în jurul anului 300, în cetatea Nicomidiei, pe vremea împăratului păgân Maximian Galeriu. Mama lui era creştină, dar tatăl său era închinător la idoli. La naştere a primit numele de Pandoleon, care înseamnă “cel în toate puternic, ca un leu”. Rămas din pruncie fără mamă, copilul a uitat repede învăţătura creştină şi, sub îndrumarea tatălui său, a devenit închinător la idoli. La vârsta cuvenită a fost trimis de tatăl său la şcolile vremii, unde a învăţat filozofia şi meşteşugul vindecării bolilor. Între timp a cunoscut un preot creştin, cu numele Ermolaie, care l-a învăţat credinţa în Hristos. Astfel, aprins de dragoste pentru Hristos, tânărul Pandoleon, prin rugăciune, a înviat un copil muşcat de viperă, care zăcea mort în drum. Văzând minunea, a dorit botezul creştin, luând numele de Pantelimon, care se tâlcuieşte “cel cu totul milostiv”. Tot acum a primit şi darul facerii de minuni, ca doctor fără de plată. A vindecat şi ochii unui orb din naştere. Văzând aceasă minune, chiar şi tatăl său s-a întors la dreapta credinţă. Auzind de minunile săvârşite de Pantelimon, împăratul păgân a dorit să cunoască  modul în care erau vindecaţi bolnavii. Adus în faţa judecăţii şi învinuit că ar face farmece, Pantelimon a mărturisit că este creştin şi numai cu puterea lui Hristos vindecă bolnavii. Împăratul, văzând că nu vrea să se lepede de credinţa în Hristos, l-a supus la chinuri de neimaginat (a fost bătut şi ars în cazanul cu plumb, tras pe roată, dat la fiare, legat şi aruncat în mare), din care a ieşit nevătămat, fiind mereu păzit şi vindecat de însuşi Hristos. Deşi era cumplit chinuit, era senin şi luminoas la faţă, ca un înger. Văzând că nu reuşesc să îi schimbe credinţa, i s-a hotârât moartea prin tăierea capului cu sabia. Astfel, tânărul Pantelimon s-a învrednicit de cununa muceniciei.
La moartea sa, pomul de care a fost legat s-a umplut pe loc de roade.   Părticele din sfintele sale moaşte sunt răspândite în mai multe biserici. Cei care le cinstesc cu evlavie, primesc mult ajutor, prin rugăciunile sfântului. El a făcut şi face multe minuni de vindecări de boli incurabile. Este şi ocrotitorul doctorilor. Se prăznuieşte, în fiecare an, pe 27 iulie ( ziua pătimirii sale).