Legea iubirii

Legea iubirii este legea adusă în lume de Hristos. El ne cere să ne iubim unii pe alţii cu o dragoste sfântă, să-i iubim chiar şi pe vrăjmaşii noştri. Ne îndeamnă să răsplătim răul cu bine, să fim îngăduitori faţă de semenii noştri, să iertăm mereu pe cei care ne-au greşit.
Hristos a iertat chiar pe cei care l-au chinuit şi l-au răstignit, deşi avea putere să-i înfrunte şi să-i pedepsească, fiind însuşi Dumnezeu.
Chiar dacă uneori pare greu de îndeplinit această lege, dacă noi vrem şi vom încerca,  Dumnezeu ne va ajuta mai departe. Iubind pe cei din jurul nostru, vom afla pace şi bucurie în suflet.

Sfinţii Zaharia şi Elisabeta

Sfinţii Zaharia şi Elisabeta sunt părinţii Sfântului Ioan Botezătorul.
Zaharia era preot, din ceata preoţească a lui Abia.
Elisabeta era una dintre fetele lui Aaron şi era rudă cu Fecioara Maria.
Ei duceau o viaţă sfântă, plăcută lui Dumnezeu.
Durerea lor cea mare era că nu aveau copii. Dar făceau mereu rugăciuni cu credinţă către Dumnezeu, ca să le dea un copil.
Într-o zi, în timp ce se afla în biserică la slujbă, lui Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavriil. Acesta i-a adus de la Dumnezeu vestea că va avea un copil. L-a încredinţat că soţia lui, Elisabeta, deşi înaintată în vârstă, va rămâne însărcinată, iar copilul ce se va naşte va avea o viaţă sfântă. El  va merge “în duhul şi cu puterea lui Ilie”, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele maicii sale se va umple de Duh  Sfânt.  I-a mai spus că se va numi Ioan.
Pentru că Zaharia s-a îndoit la început de spusele îngerului, i s-a vestit şi faptul că va rămâne mut până în ziua când aveau să se împlinească toate acestea.
Totul s-a petrecut întocmai. Spre marea lor bucurie, Zaharia şi Elisabeta au primit de la Dumnezeu un fiu, care s-a numit Ioan.