Dictionar Ortodox

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se săvârşeşte mai ales în Postul Paştelui. Are loc în timpul săptămânii, de obicei seara, pentru a da posibilitate creştinilor care vor să se împărtăşească, să ajuneze.
La această Liturghie creştinii se împărtăşesc cu Sfintele Daruri care au fost deja (mai înainte) sfinţite la Liturgha săvârşită în duminica respectivă.
În perioada Postului Mare, duminica se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar sâmbăta Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
Slujba Liturghiei darurilor mai înainte sfinţite este compusă (în mare parte) de Sfântul Grigorie Dialogul (episcop al Romei).
Ea este împletită cu slujba Vecerniei.
Momentul cel mai important la această Liturghie este Ieşirea cu Sfintele Daruri, pentru că în potir se află deja Trupul şi Sângele lui Hristos. Preotul iese cu sfintele daruri din altar, în faţa credincioşilor. Este un moment solemn în care trebuie să ne rugăm în taină lui Hristos, care este viu, prezent lângă noi, chiar cu trupul  şi sângele său.

Sfinţii Ioachim şi Ana sunt părinţii Fecioarei Maria.
Sfântul Ioachim era din neamul regelui David, iar Sfânta Ana provenea din familia preoţească a lui Aaron.
Ei duceau o viaţă simplă, dar sfântă. Erau foarte credincioşi, nelipsiţi de la biserică în sărbători. Erau însă foarte mâhniţi că nu aveau copii. După 40 de zile de post aspru şi îndelungate rugăciuni făcute cu credinţă şi cu lacrimi amare,  Dumnezeu le-a prevestit (prin Arhanghelul Gavriil), că vor avea un copil. Deşi era la o vârstă  înaintată, prin voia lui Dumnezeu, Sfânta Ana a născut-o, în chip firesc, pe Fecioara Maria.

Rugăciunea Domnească este rugăciunea “Tatăl nostru”. Se numeşte “domnească” pentru că a fost rostită prima dată chiar de Domnul Hristos. Unul dintre apostoli L-a rugat să îi înveţe pe oameni cum să se roage.

Sărbătoarea creştină este un eveniment deosebit prin care cinstim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, sau pe Sfinţi.
Este o petrecere duhovnicească bine organizată, în cadrul bisericii, unde sunt invitaţi toţi credincioşii. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, unde Hristos din nou se naşte, se jertfeşte şi înviază pentru mântuirea oamenilor.

El însuşi a spus că va fi de faţă când sunt măcar doi sau trei, adunaţi în numele Lui. Cu cât participarea noastră este mai numeroasă, cu atât Dumnezeu va revărsa mai mult har peste oameni. Desigur, fiecare vine să-şi aducă darul lui de recunoştinţă şi de preţuire. Cele mai valoroase daruri pe care i le putem aduce lui Dumnezeu sunt inima curată şi smerită, gândul bun pentru semenii noştri şi ruga noasră pentru ei.

Există mai multe sărbători pe parcursul unui an, în care avem prilejul să vorbim mai uşor cu Dumnezeu, mai alesa avându-i mijlocitori direcţi către El pe slujitorii Lui, preoţii. Avem chiar şansa de a-l primi pe Hristos în sufletele şi chiar în trupurile noastre,  prin sfânta Împărtăşanie (care este trupul şi sângele Lui).

Nu este nimeni obligat să vină la o zi de sărbătoare, dar când îndrăgeşti pe cineva, doreşti să îl întâlneşti cât mai des, chiar dacă nu vrei să îi ceri nimic. Iar el, la rândul lui, se bucură. Cu atât mai mult se va bucura Dumnezeu dacă ascultăm de El şi dacă vede că îl dorim şi îl cinstim. Iar ca să avem cele de trebuinţă, stă în puterea Lui. Şi nu doar atât, el ne va da mai mult decât vrem noi, pentru că el ne iubeşte şi ştie ce ne este de folos fiecăruia dintre noi.

Otpust este rugăciunea pe care preotul o rosteşte la sfârşitul unei slujbe religioase: “Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.”

Rugăciunea inimii este Rugăciunea lui Iisus.

Rugăciunea lui Iisus este: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Este o rugăciune scurtă, dar puternică şi are un conţinut foarte important. Rugăciunea este rostită mai ales de călugări, dar poate fi spusă de orice credincios.

Sfinţii Zaharia şi Elisabeta sunt părinţii Sfântului Ioan Botezătorul.
Zaharia era preot, din ceata preoţească a lui Abia.
Elisabeta era una dintre fetele lui Aaron şi era rudă cu Fecioara Maria.
Ei duceau o viaţă sfântă, plăcută lui Dumnezeu.
Durerea lor cea mare era că nu aveau copii. Dar făceau mereu rugăciuni cu credinţă către Dumnezeu, ca să le dea un copil.
Într-o zi, în timp ce se afla în biserică la slujbă, lui Zaharia i s-a arătat Arhanghelul Gavriil. Acesta i-a adus de la Dumnezeu vestea că va avea un copil. L-a încredinţat că soţia lui, Elisabeta, deşi înaintată în vârstă, va rămâne însărcinată, iar copilul ce se va naşte va avea o viaţă sfântă. El  va merge “în duhul şi cu puterea lui Ilie”, nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele maicii sale se va umple de Duh  Sfânt.  I-a mai spus că se va numi Ioan.
Pentru că Zaharia s-a îndoit la început de spusele îngerului, i s-a vestit şi faptul că va rămâne mut până în ziua când aveau să se împlinească toate acestea.
Totul s-a petrecut întocmai. Spre marea lor bucurie, Zaharia şi Elisabeta au primit de la Dumnezeu un fiu, care s-a numit Ioan.