Sfântul Pantelimon

Sfântul Mucenic Pantelimon a trăit în jurul anului 300, în cetatea Nicomidiei, pe vremea împăratului păgân Maximian Galeriu. Mama lui era creştină, dar tatăl său era închinător la idoli. La naştere a primit numele de Pandoleon, care înseamnă “cel în toate puternic, ca un leu”. Rămas din pruncie fără mamă, copilul a uitat repede învăţătura creştină şi, sub îndrumarea tatălui său, a devenit închinător la idoli. La vârsta cuvenită a fost trimis de tatăl său la şcolile vremii, unde a învăţat filozofia şi meşteşugul vindecării bolilor. Între timp a cunoscut un preot creştin, cu numele Ermolaie, care l-a învăţat credinţa în Hristos. Astfel, aprins de dragoste pentru Hristos, tânărul Pandoleon, prin rugăciune, a înviat un copil muşcat de viperă, care zăcea mort în drum. Văzând minunea, a dorit botezul creştin, luând numele de Pantelimon, care se tâlcuieşte “cel cu totul milostiv”. Tot acum a primit şi darul facerii de minuni, ca doctor fără de plată. A vindecat şi ochii unui orb din naştere. Văzând aceasă minune, chiar şi tatăl său s-a întors la dreapta credinţă. Auzind de minunile săvârşite de Pantelimon, împăratul păgân a dorit să cunoască  modul în care erau vindecaţi bolnavii. Adus în faţa judecăţii şi învinuit că ar face farmece, Pantelimon a mărturisit că este creştin şi numai cu puterea lui Hristos vindecă bolnavii. Împăratul, văzând că nu vrea să se lepede de credinţa în Hristos, l-a supus la chinuri de neimaginat (a fost bătut şi ars în cazanul cu plumb, tras pe roată, dat la fiare, legat şi aruncat în mare), din care a ieşit nevătămat, fiind mereu păzit şi vindecat de însuşi Hristos. Deşi era cumplit chinuit, era senin şi luminoas la faţă, ca un înger. Văzând că nu reuşesc să îi schimbe credinţa, i s-a hotârât moartea prin tăierea capului cu sabia. Astfel, tânărul Pantelimon s-a învrednicit de cununa muceniciei.
La moartea sa, pomul de care a fost legat s-a umplut pe loc de roade.   Părticele din sfintele sale moaşte sunt răspândite în mai multe biserici. Cei care le cinstesc cu evlavie, primesc mult ajutor, prin rugăciunile sfântului. El a făcut şi face multe minuni de vindecări de boli incurabile. Este şi ocrotitorul doctorilor. Se prăznuieşte, în fiecare an, pe 27 iulie ( ziua pătimirii sale).

Acatist

1. Acatistul este o rugăciune de laudă, adresată unui anumit sfânt, Maicii Domnului, sau lui Dumnezeu. Se citeşte mai ales în zilele când sunt sărbătoriţi aceştia, dar se poate citi şi în orice altă zi.
Acatistul este alcătuit din 12 parti, fiecare având un Condac şi un Icos.
Primul Acatist care a fost compus, a fost adresat Maicii Domnului, ca mulţumire pentru ajutorul şi minunile săvârşite de Ea.
Această rugăciune se citeşte de obicei stând în picioare.

2. Acatist mai înseamnă şi pomelnic pentru cei vii, care este citit de către preot .

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul se sărbătoreşte în fiecare an la data de 20 iunie.

Sfântul Ilie a trăit cu aproape 800 de ani înainte de Iisus Hristos.

Era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, în Israel (de aceea se numeşte şi “Tesviteanul”).

A fost un profet evreu care a luptat împotriva idolatriei (cultului zeului Baal), impuse de regele Ahab. Îndruma oamenii spre cinstirea lui Dumnezeu. A dus o viaţă ascetică, de post aspru şi rugăciune neîncetată. A luptat cu multă râvnă împotriva păcatelor şi mai ales împotriva necredinţei poporului în Dumnezeu.

Minuni

  • La rugăciunea Sfântului Ilie s-a “încuiat” cerul şi nu a plouat 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru poporul necredincios, care se închina la idoli. Apoi, tot la rugăciunea lui, s-a “descuiat” cerul, şi a plouat, după ani grei de secetă.

    Pentru viaţa lui sfântă, i-au fost împlinite toate rugăciunile. Deşi Dumnezeu, din mila sa pentru oameni, ar fi vrut să oprească mai repede seceta, totuşi nu a făcut-o decât în momentul când Sfântul a voit aceasta.

  • În timpul secetei,  corbi trimişi de Dumnezeu,  îi aduceau în fiecare zi hrană, în pustiul în care se afla.
  • Sfântul a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului. A înmulţit, prin rugăciune, pâinea şi uleiul din casa ei.
  • La rugăciunea lui s-a coborât foc din cer pe muntele Carmel şi a ars jertfa pregătită acolo, arătând şi prin această minune că Dumnezeul lui Ilie este cel adevărat, şi nu zeul Baal.
  • Sfântul Ilie a fost văzut şi la Schimbarea la faţă a lui Hristos.

Sfântul Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la Cer într-un car de foc. El va veni iarăşi pe Pământ, la sfârşitul veacurilor, ca Înaintemergător la cea de-a doua venire a lui Iisus Hristos.