Dictionar Ortodox

Denumirea  de “Sfânt Părinte” se referă la parinţii celor şapte Sinoade Ecumenice. Se foloseşte însă şi când vorbim despre alţi sfinţi.

Sfântul Calinic de la Cernica se sărbătoreşte în ziua de 11 aprilie.
A fost 43 ani călugăr la mânăstirea Cernica. Ca stareţ, a condus mânăstirea cu multă râvnă şi înţelepciune. A ctitorit multe biserici şi mânăstiri, printre care Mânăstirile Cernica, Frăsinei, Pasărea, Ghighiu, Episcopia Vâlcei. În aceste mânăstiri a introdus pravila călugărească de la Muntele Athos. A fost 15 ani Episcop al Râmnicului. A construit multe şcoli şi tiparniţe, azile şi spitale.
A dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti. Postul său era sever, se odihnea foarte puţin. Era milostiv, blând şi plin de dragoste faţă de oameni. Viaţa sa a fost o jertfă de iubire pentru semenii săi şi pentru Dumnezeu.
Sfintele sale Moaşte se află la Mânăstirea Cernica (situată în apropiere de Bucureşti) şi sunt făcătoare de minuni.

Cei 40 de mucenici au fost ostaşi romani, care au trăit în vremea împăratului păgân Liciniu. Pentru că au mărturisit credinţa lor în Hristos, au fost supuşi la chinuri.
Au fost aruncaţi, pe timp de iarnă şi ger, în lacul Sevasta unde au fost obligaţi să stea toată noaptea.
Dimineaţa, trupurile neînsufleţite au fost arse şi aruncate într-un râu. Au fost  găsite de creştini, strălucind de o lumină dumnezeească.
Sfinţii 40 de mucenici sunt:
Alexandru, Aghie, Aetie, Acachie, Aglaie, Atanasie, Chiril, Claudie, Candid, Chirion, Domnos, Dometian, Eutihie, Evnichie, Ecdit, Flavie, Filoctimon, Gorgonie, Gaie, Hudion, Isihie, Iraclie, Ilian, Ioan, Ilie, Lisimah, Leontie, Meliton, Nicolae, Prisc, Sacherdon, Sisinie, Severian, Smaragd, Teodul, Teofil, Valent, Valerie, Vivian şi Xantie.

Cinstitul cap al Sfântului Ioan Botezătorul s-a aflat, întâia oară (citeste restul)

Sfântul Andrei Criteanul a fost teolog şi scriitor de imne religioase.
A participat la sinodul VI de la Constantinopol, unde a fost hirotonit diacon.
Este cunoscut pentru imnele sale, mai ales cele în formă de canon. Dintre acestea, cel mai important este Canonul cel Mare, care se citeşte sub formă de rugăciuni în Postul Paştelui.

Sfântul mucenic Gheorghe a mărturisit pe Hristos cu preţul vieţii lui. Moaştele sale se află în oraşul Lida. O mică parte a fost adusă şi la Roma, în biserica ce-i poartă numele.

El a fost la început ostaş împărătesc în oastea împăratului Diocleţian. Pentru că nu a vrut să se închine la idoli, ci a mărturisit că este creştin, a fost supus la chinuri cumplite. Dar rămânând nevătămat, prin darul lui Hristos şi nereuşind să îl omoare, a fost ucis cu sabia.
El multe munci a răbdat de la păgînii care-l sileau să se lepede de Hristos, dar cu vitejie pe toate răbdîndu-le şi bine săvîrşindu-şi mărturisirea numelui lui Hristos, a luat dar de la Dumnezeu ca să facă semne şi minuni.

A fost un pustnic care a a  trăit în pustiul Egiptului. El a întemeiat primele obşti de monahi. A dus o viaţă sfântă, de aspre nevoinţe călugăreşti. A primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El vedea de la mare depărtare cum ieşeau sufletele oamenilor şi cum erau întâmpinate de îngeri. A trăit 103 ani.

Sfântul Mucenic şi Ierarh Modest se sărbătoreşte în ziua de 18 decembrie. Este ajutătorul animalelor. Încă din tinereţe, păstor de animale fiind, către ele milostiv  s-a arătat, înţelegând durerile lor. A cerut de la Dumnezeu darul de a vindeca animalele bolnave. De asemenea el a primit de la Dumnezeu şi darul de a vindeca  bolile oamenilor şi de a  izbăvi din necazuri şi de vrăjmaşi pe cei care îi cheamă numele în rugăciune.

Când el avea doar cinci luni, a fost găsit în temniţă, lângă părinţii lui morţi. Aceştia fuseseră omorâţi la porunca împăratului Maximiam, pentru mărturisirea credinţei creştine.
Împăratul l-a dat ca să îl crească un păgân, cu gândul de a sluji idolilor lui. Dar copilul, aflând (la vârsta de 13 ani) de moartea mucenicească a părinţilor săi, a dorit să devină şi el creştin.
Cînd a primit sfântul botez, un stâlp de foc din cer s-a văzut peste capul său, umplându-l de darul facerii de minuni; căci îndată, numai cu atingerea mâinii, a vindecat pe fratele unui argintar, de o boală cumplită. De asemenea a vindecat şi pe un om îndrăcit.
În timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau un nou Patriarh (în locul celui care murise), povăţuit de Dumnezeu, sfântul a mers la acea biserică şi a deschis uşile ei cu rugăciunea. Toţi au înţeles că acesta era noul Patriarh rânduit de Dumnezeu.
Văzând minunile pe care sfântul le făcea, vindecând şi ajutând oamenii şi animalele, unii necredincioşi nu au putut să accepte adevărul, că toate le făcea cu puterea lui Hristos. Adus fiind la împăratul păgân şi mărturisind credinţa creştină, a fost supus la cumplite chinuri (i-au bătut piroane şi l-au silit să meargă pe ţepuşi de fier puse pe pământ, l-au bătut cu pietre, apoi l-au pus într-un vas de aramă cu plumb fierbinte), din care însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, a rămas nevătămat.
Văzând că nu îl poate altfel birui, i-a tăiat capul cu sabia.
Acum se află în Ceata Mucenicilor, în Ceruri şi se roagă pentru toţi care îi cer ajutorul.

Sfântul Ierarh  Spiridon ajută pe oricine i se roagă cu credinţă. Vindecă bolile, mijlocind la Dumnezeu iertarea păcatelor celor bolnavi. Încă din timpul vieţii a făcut multe minuni. A prefăcut un şarpe în aur, ajutând pe săracul care i-a  cerut milă, a vorbit cu femeia care murise, a vindecat multe boli grave. La Sinodul I Ecumenic, a arătat cum cărămida este compusă în acelaşi timp din foc, din apă şi din lut, explicând printr-o minune, unitatea şi în acelaşi timp diversitatea Sfintei Treimi. O altă minune deosebită este cea cu caii. Moaştele sale se află în Insula Corfu din Grecia şi sunt făcătoare de minuni. De multe ori chiar dispar din raclă, pentru a merge în ajutorul celor care îl cheamă cu dinadinsul, şi se întorc calde, iar încălţămintea este tocită şi plină de pământ şi iarbă. O mică parte din sfintele sale moaşte se află şi în Bucureşti, la Catedrala care îi poartă numele.

Sfânta Muceniţă Filofteea a fost o fecioară foarte milostivă şi credincioasă. Rămasă orfană de mică, a suferit multe prigoniri din partea mamei vitrege, pe care le-a răbdat, fără cârtire. A fost ucisă de tatăl ei, om rău şi necredincios, care nu suporta să o vadă dând milostenie la săraci.

Atunci când a fost omorâtă a avut loc o minune, căci trupul ei cel sfânt a fost înconjurat de o puternică lumină cerească. Ea nu a putut fi ridicată de la pământ, până când nu i s-a promis că vor fi duse sfintele sale moaşte la Mânăstirea Curtea de Argeş.

Sfintele sale moaşte sunt făcătoare de minuni. Ea mijloceşte pentru toţi cei aflaţi în suferinţe şi necazuri. Rugăciunile ei sunt bineprimite de Dumnezeu.