Pateric

Patericul este o carte care cuprinde învăţături înţelepte şi relatări din propria experienţă, ale mai multor monahi şi părinţi duhovniceşti.
Cuvântul “Pater”, în limba greacă, înseamnă “tată”.
Se mai numeşte şi Cartea bătrânilor, deoarece conţine istorisiri ale călugărilor cu experienţă.
Există mai multe feluri de Pateric, dar cel clasic este Patericul Egiptean.

Glasuri

Glasurile sunt modurile de cântare ale muzicii bisericeşti.
Există patru Glasuri principale: Glasul I, Glasul al II-lea, Glasul al III-lea şi Glasul al IV-lea şi alte patru care derivă din acestea (V, VI, VII, VIII).
Fiecare glas are o formă melodică specifică, care aduce în suflet o anumită dispoziţie.

Mosii de toamna

Moşii de toamnă sunt în prima sâmbătă din luna noiembrie, de obicei în apropierea Postului Crăciunului.
În biserici se face Pomenirea morţilor.
Dimineaţa are loc Sfânta Liturghie, după care începe slujba Parastasului.
Se face pomenirea tuturor moşilor şi strămoşilor noştri adormiţi în dreapta credinţă, în nădejdea Învierii.
Este importantă în primul rând participarea noastră la slujbă (în linişte, cu atenţie şi cu credinţă), apoi pomelnicul pe care îl dăm preotului, cu numele de botez al celor morţi din familie.
De mult ajutor pentru iertarea sufletelor celor adormiţi este şi coliva, care se aduce la biserică, împreună cu o pâine şi puţin vin. Cei care au posibilitate, pot împărţi şi câteva pacheţele cu mâncare la cei săraci.

Sarbatorirea Duminicii

Creştinii ortodocşi serbează Duminica participând dimineaţa, cu credinţă şi dragoste, la Sfânta Liturghie, în biserică. Aici pot primi ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu.
Iar cei care au sufletul curat, spovedit de păcate şi împăcat cu oamenii, au marele privilegiu de a intra în comuniune directă cu Hristos-Dumnezeu, prin primirea Sfintei Împărtăşanii.
La prânz, în special duminica, creştinii obişnuiesc să ia masa împreună cu cei din familia lor, sau cu alţi prieteni, întărind legătura de dragoste între ei.
În după-amiaza zilei de duminică, cei care sunt mai obosiţi se odihnesc 1-2 ore, după care fac diferite fapte bune, odihnitoare şi totodată utile, căutând o atmosferă de bună-înţelegere cu cei din jurul lor. Ei se feresc de certuri şi de alte păcate.

Sfanta Cuvioasa Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a născut într-o familie de buni creştini, din satul Epivat, în apropiere de Constantinopol, în jurul anului 1050. Era deosebit de milostivă, ajuta pe cei săraci şi pe bolnavi. Hainele ei cele bogate, le dăruia adesea săracilor, îmbrăcându-se ea cu cele zdrenţuroase.
Voind a împlini întocmai îndemnul lui Hristos din Evanghelie, la numai 15 ani, a lăsat cele lumeşti şi a luat crucea grea a călugăriei. Părinţii ei, deşi credincioşi, nu au înţeles atunci înalta ei menire pe acest pământ, de aceea a fost nevoită să îi părăsească fără ştirea lor. După ce a vizitat Ţara Sfântă, s-a retras în pustiul Iordanului, la o mânăstire de maici. Cuvioasa Parascheva a dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti.
După cum a voit Dumnezeu, la vârsta de 25 de ani s-a întors în sat, unde tatăl său a putut să o revadă înainte de a muri şi să simtă bucuria sfinţeniei fiicei sale. Sufletul ei a fost luat de Dumnezeu în Împărăţia Sa.
Moaştele sale au fost descoperite după mai mulţi ani, după o minunată rânduială a lui Dumnezeu.
În anul 1641 au fost aduse în România, de către credinciosul domnitor Vasile Lupu.
Mulţi bolnavi şi-au găsit alinare şi vindecare, atingându-se cu credinţă de sfintele moaşte. Acum se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Se sărbătoreşte în ziua de 14 octombrie, când mulţi pelerini vin să îi aducă rugăciuni şi mulţumiri.