Dictionar Ortodox

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a născut într-o familie de buni creştini, din satul Epivat, în apropiere de Constantinopol, în jurul anului 1050. Era deosebit de milostivă, ajuta pe cei săraci şi pe bolnavi. Hainele ei cele bogate, le dăruia adesea săracilor, îmbrăcându-se ea cu cele zdrenţuroase.
Voind a împlini întocmai îndemnul lui Hristos din Evanghelie, la numai 15 ani, a lăsat cele lumeşti şi a luat crucea grea a călugăriei. Părinţii ei, deşi credincioşi, nu au înţeles atunci înalta ei menire pe acest pământ, de aceea a fost nevoită să îi părăsească fără ştirea lor. După ce a vizitat Ţara Sfântă, s-a retras în pustiul Iordanului, la o mânăstire de maici. Cuvioasa Parascheva a dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti.
După cum a voit Dumnezeu, la vârsta de 25 de ani s-a întors în sat, unde tatăl său a putut să o revadă înainte de a muri şi să simtă bucuria sfinţeniei fiicei sale. Sufletul ei a fost luat de Dumnezeu în Împărăţia Sa.
Moaştele sale au fost descoperite după mai mulţi ani, după o minunată rânduială a lui Dumnezeu.
În anul 1641 au fost aduse în România, de către credinciosul domnitor Vasile Lupu.
Mulţi bolnavi şi-au găsit alinare şi vindecare, atingându-se cu credinţă de sfintele moaşte. Acum se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Se sărbătoreşte în ziua de 14 octombrie, când mulţi pelerini vin să îi aducă rugăciuni şi mulţumiri.

Sfântul Preacuvios Chiriac Sihastrul a intrat în monahism la vârsta de 18 ani. A dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti. Era blând şi primitor. Se ruga şi postea mult. Se odihnea foarte puţin.
A făcut multe minuni. Avea de la Dumnezeu şi darul înaintevederii. A luptat împotriva eresului lui Origen şi l-a biruit. Prin rugăciune  a îmblânzit un leu, care apoi l-a apărat de multe primejdii.  Rămânând fără apă, în vreme de arşiţă, s-a rugat la Dumnezeu şi apoi a plouat doar în jurul peşterii unde locuia. Ajuns la vârsta de 100 de ani, trupul său nu arăta semne de îmbătrânire. Era sănătos şi se ostenea în continuare cu multă râvnă.
Ziua lui de prăznuire este 29 septembrie.

Sfântul Sfinţit Mucenic Foca se sărbătoreşte în ziua de 22 septembrie. Este mare făcător de minuni.

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este la 14 septembrie.
Crucea pe care a fost răstignit Hristos, a fost înălţată (ridicată), cu mare cinste, deasupra amvonului bisericii Învierii din Ierusalim. A fost arătată poporului (de către patriarhul Ierusalimului de atunci), pentru a putea fi văzută şi slăvită de toţi.
Căci mulţi oameni, auzind că s-a găsit Crucea pe care a fost răstignit Domnul, şi auzind de minunile făcute (învierea femeii moarte, vindecarea bolnavilor), au venit degrabă să i se închine.
Crucea, care fusese ascunsă în pământ a fost căutată la îndemnul Împăratului Constantin, şi găsită de sfânta sa maică Elena, în anul 335.

Dumnezeu, cu îndurarea Sa, pentru a salva oamenii,  l-a îndemnat pe Moise să facă un şarpe de aramă.
I-a poruncit să îl pună pe un stâlp, iar cine avea să-l privească era vindecat de muşcăturile şerpilor veninoşi (care apăruseră în număr mare, ca o pedeapsă pentru păcate).

Sfintele moaşte sunt făcătoare de minuni.

Superstiţia este o interpretare greşită şi subiectivă a diferitelor împrejurări, pe baza unor aparente semne şi potriviri de situaţii. Nu are nici o legătură cu credinţa ortodoxă.

Sfantul Mucenic Ciprian se sărbătoreşte la data de 2 octombrie, împreună cu sfânta muceniţă Iustina.
Mâna dreaptă a sfântului se află în racla cu sfintele moaşte în biserica Zlătari, din Bucureşti.

Sfântul Ciprian, la început a fost un mare vrăjitor. Dar s-a întors la credinţă prin Fecioara Iustina, care prin rugăciunile ei către Hristos, a învins vicleşugurile vrăjitoreşti.

Sânzienele (Drăgaica) este denumirea populară a sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul.

Stejarul din Mamvri este locul unde s-a arătat Dumnezeu, sub chipul a trei îngeri (ca nişte călători), preînchipuind taina Sfintei Treimi.