Dictionar Ortodox

Rugăciunea inimii este Rugăciunea lui Iisus.

Rugăciunea lui Iisus este: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.” Este o rugăciune scurtă, dar puternică şi are un conţinut foarte important. Rugăciunea este rostită mai ales de călugări, dar poate fi spusă de orice credincios.

Raiul este locul cel mai fericit care a fost pregătit de Dumnezeu, încă de la începutul lumii, special pentru oameni.
Dar din cauza neascultării primilor oameni, Adam şi Eva, aceştia au fost alungaţi din Rai.
Păcatul lor a fost iertat doar prin Jertfa pe cruce a Mântuitorului Hristos. Odată cu Învierea Lui din morţi, au fost eliberaţi din legăturile morţii şi toţi drepţii care au trăit până atunci.
Orice om care ascultă de Hristos şi trăieşte cu Hristos poate ajunge, după moartea trupească, în viaţa veşnică fericită din Rai.

Iadul este locul de osândă veşnică. Este chinul cel veşnic.

Sfinţii Martiri Brâncoveni sunt  Sfântul Constantin Brâncoveanu cu fii săi : Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, împreună cu sfetnicul Ianache.
Au murit ca mucenici, fiind cumplit chinuiţi şi ucişi pentru că nu au acceptat să renunţe la credinţa în Hristos. Sunt sărbătoriţi în fiecare an la data de 16 august.

Şerpii Maicii Domnului sunt şerpii care vin în fiecare an la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, într-o biserică de pe insula Kefalonia din sud-vestul Greciei. Ei intră grăbiţi în biserică, se încolăcesc pe icoane, în semn de preţuire. Deşi sunt veninoşi, nu muşcă atunci pe nimeni. Ei dispar imediat după terminarea Praznicului.

Tămâia este substanţă obţinută din răşina aromată a unor arbori. Prin ardere, produce un fum cu miros aromat. Se foloseşte în practica slujbelor religioase.

Coliva din grâu se prepară asemănător cu coliva din arpacaş, doar că diferă timpul de fierbere (bobul fiind mai tare) şi deci şi cantitatea de apă. Există însă grâu decorticat care se fierbe mai uşor. Vom folosi grâu cât mai proaspăt (din anul respectiv).

• Grâul îl vom pune la muiat (după ce l-am spălat în câteva ape, pâna ce apa devine limpede) cu câteva ore înainte de a-l fierbe. Îl punem în apă puţin călduţă.
• E de preferat să fierbem cel puţin o jumătate de kilogram de grâu, pentru a fierbe ceva mai repede. Cu cât e mai puţin, cu atât fierbe mai greu.
  Vom pune apă de 4 ori şi jumătate mai mult decât grâu.
• Putem schimba apa după aproximativ 15 min de fierbere. Dar se schimbă doar o  singură dată şi se înlocuieşte imediat  tot cu apă fierbinte (pregătită deja în alt vas).
• Se fierbe aproximativ 2 ore , la foc foarte mic. Se poate pune sub vas o tablă groasă (pe care coacem vinetele). Se poate fierbe bine şi la cuptor (la mijloc), la foc mic.
• Îl vom amesteca rar, sau doar vom clătina vasul din când în când.
  Îl vom lăsa pe foc până ce bobul este suficient de înflorit şi destul de moale, iar zeama este scăzută.
  Putem proba bobul încercând să îl sfărâmăm uşor cu lingura pe o  farfurie. Dacă alunecă şi miezul nu se sfarmă uşor, înseamnă că încă mai trebuie fiert. Dacă nu mai este apă în vas, putem adăuga câte o ceşcuţă pe parcurs, dar să fie fierbinte.
• Este de preferat să nu punem zahărul la fiert, pentru că riscăm să întărească boabele.
• Daca vrem sa fiarbă cu zaharul, atunci îl vom adauga, dupa ce bobul este fiert, si vom amesteca 4-5 min. pentru a nu se prinde de vas).
• După fierbere, vom acoperi vasul cu un capac, până ce se răceşte (pentru ca bobul încă să se mai umfle), apoi cu un ştergar gros, care poate fi şi umed (care să nu fie cumva parfumat).
• Îl vom prepara după ce s-a răcit bine. Dacă îl fierbem seara, îl putem prepara dimineaţa.
• Dacă dimineaţa observăm că bobul nu se sfarmă suficient, putem să îl dăm prin maşina de tocat.
• Vom adăuga apoi zahărul şi nuca şi aromele.
• Amestecăm bine (cu o lingură de lemn sau cu mâna), apoi îl vom aranja pe tavă.
• Gustul grâului va fi mai bun decât cel al arpacaşului.

Suferinţa, de obicei, este consecinţa păcatului. Ea poate să fie urmarea păcatelor proprii sau ale altor oameni. Suferinţa este îngăduită de Dumnezeu pentru îndreptarea vieţii omului, pentru iertarea păcatelor şi pentru mântuirea sufletului.
Dacă este acceptată cu răbdare, smerenie şi fără cârtire, ea poate deveni un izvor de bucurii şi fericire. Suferinţa poate fi vremelnică sau veşnică. Ea poate fi micşorată de Dumnezeu, sau chiar înlăturată, prin căinţă sinceră pentru păcate, spovedanie şi îndreptare.

În viaţa aceasta, Dumnezeu nu îngăduie omului credincios mai multă suferinţă decât poate el să ducă. Şi nu numai atât, dar odată cu suferinţa, îi trimite şi ajutorul Său, ca să o poată depăşi cu bine.

Gavriil este Arhanghelul care a fost trimis de Dumnezeu, să aducă veşti de bucurie pentru mântuirea lumii. Fecioarei Maria i-a adus vestea că îl va naşte pe Iisus Hristos. Femeilor mironosiţe le-a vestit Învierea lui Hristos. Preotului Zaharia i-a vestit că Elisabeta îl va naşte pe Ioan Botezătorul.