Dictionar Ortodox

Intrarea Mică se referă la intrarea preotului în altar, după scurta procesiune făcută cu Evanghelia (în biserică). Momentul are loc în prima parte a Liturghiei.

Învierea lui Hristos se sărbătoreşte în cele trei zile de Paşte.

Boboteaza înseamnă Botezul Domnului Hristos. El a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul la râul Iordan.
Iisus Hristos a îngăduit să fie botezat, deşi era fără de păcat.
A primit botezul pocăinţei, pentru a ne da pildă de smerenie şi ascultare faţă de Dumnezeu. Este un îndemn pentru orice om de a merge la mărturisire la preot, chiar dacă se consideră fără de păcat.

În timp ce se boteza Hristos, s-au deschis cerurile şi s-a pogorât peste El Duhul Sfânt, ca un porumbel alb, iar un glas din cer s-a auzit zicând:
“Acesta este Fiul meu întru care am binevoit!”
Prin această arătare sfântă, Dumnezeu vrea să întărească în oameni convingerea că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Sunt prezente aici persoanele Sfintei Treimi: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Duhul Sfânt se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul Său.

După slujba Sfintei Liturghii, se face slujba de sfinţire a apei şi de transformare în Aghiazmă Mare.

În perioada praznicului Bobotezei (începând din ajunul Bobotezei, până la Odovanie), orice creştin poate bea Aghiazmă mare.

Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în toată lumea pentru că este grabnic ajutător tuturor. A fost Episcop şi a luptat cu înverşunare împotriva ereziilor. Era  blând şi bun, dar neîngăduitor faţă de eretici. A făcut şi continuă să facă multe minuni spre ajutorul oamenilor aflaţi în lipsuri, în suferinţe, în primejdii.

Sărbătoarea creştină este un eveniment deosebit prin care cinstim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, sau pe Sfinţi.
Este o petrecere duhovnicească bine organizată, în cadrul bisericii, unde sunt invitaţi toţi credincioşii. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, unde Hristos din nou se naşte, se jertfeşte şi înviază pentru mântuirea oamenilor.

El însuşi a spus că va fi de faţă când sunt măcar doi sau trei, adunaţi în numele Lui. Cu cât participarea noastră este mai numeroasă, cu atât Dumnezeu va revărsa mai mult har peste oameni. Desigur, fiecare vine să-şi aducă darul lui de recunoştinţă şi de preţuire. Cele mai valoroase daruri pe care i le putem aduce lui Dumnezeu sunt inima curată şi smerită, gândul bun pentru semenii noştri şi ruga noasră pentru ei.

Există mai multe sărbători pe parcursul unui an, în care avem prilejul să vorbim mai uşor cu Dumnezeu, mai ales avându-i mijlocitori direcţi către El pe slujitorii Lui, preoţii. Avem chiar şansa de a-l primi pe Hristos în sufletele şi chiar în trupurile noastre,  prin sfânta Împărtăşanie (care este trupul şi sângele Lui).

Nu este nimeni obligat să vină la o zi de sărbătoare, dar când îndrăgeşti pe cineva, doreşti să îl întâlneşti cât mai des, chiar dacă nu vrei să îi ceri nimic. Iar el, la rândul lui, se bucură. Cu atât mai mult se va bucura Dumnezeu dacă ascultăm de El şi dacă vede că îl dorim şi îl cinstim. Iar ca să avem cele de trebuinţă, stă în puterea Lui. Şi nu doar atât, el ne va da mai mult decât vrem noi, pentru că el ne iubeşte şi ştie ce ne este de folos fiecăruia dintre noi.

An bisericesc înseamnă totalitatea evenimentelor religioase care au loc în biserica creştin-ortodoxă, pe parcursul unui an calendaristic, începând de la 1 septembrie.
Toate sărbătorile de pe parcursul unui an, precum şi zilele mai importante de pomenire a morţilor, se află scrise, în ordine cronologică, în Calendarul Ortodox.

Duminica Sfintilor Români este duminica în care cinstim în mod deosebit pe toţi sfinţii români, cunoscuţi de noi, dar mai ales pe cei care au rămas anonimi. Este a doua duminică după Rusalii.

Înălţarea Sfintei Cruci se serbează pe 14 septembrie, când Sfânta Împărăteasă Elena a descoperit  Crucea pe care a fost răstignit Hristos. Crucea a fost înălţată (ridicată) cu mare cinste deasupra amvonului bisericii Învierii din Ierusalim.

Crucea aceasta a fost găsită îngropată în pământ, alături de alte două cruci (ale tâlharilor  care au fost răstigniţi odată cu Hristos). Pentru că nu se ştia care dintre acestea era crucea lui Hristos, au fost atinse pe rând de o femeie care tocmai murise. Atunci când a atins-o cu Sfânta Cruce a Domnului, femeia a înviat.

De asemenea, mulţi bolnavi care s-au atins de ea au primit vindecare.