Dictionar Ortodox

Pogorârea Sfântului Duh înseamnă coborârea Duhului Sfânt peste Apostolii lui Hristos. A avut loc la 50 de zile după Înviere.
Sărbătoarea mai poartă denumirea de Rusalii.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare are loc în biserici, de 10 ori pe an.
Este asemănătoare cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, dar diferă prin complexitatea rugăciunilor făcute de preot (în taină) în Altar.

Tăierea Împrejur a pruncului Iisus se sărbătoreşte în fiecare an la 1 ianuarie.

Tăierea împrejur sau Circumcizia era o operaţie obligatorie pentru cei născuţi în Legea Veche. Orice prunc de parte bărbătească era tăiat împrejur, în a 8-a zi de la naştere.
În Legea Nouă nu se mai practică acest obicei.

Sfântul Apostol Andrei este unul dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos.
A propovăduit credinţa ortodoxă şi în părţile Dobrogei. De aceea este numit şi Apostolul Românilor.
Se sărbătoreşte pe 30 noiembrie.

Ovidenia (sau Vovidenia) este denumirea populară a sărbătorii Intrării în biserică a Maicii Domnului.
Ritualurile păgâne care au loc în unele zone, în această zi de sărbătoare, sunt doar nişte invenţii ale unor persoane anonime. Ele nu au nimic comun cu sfinţenia acestei sărbători.

Nectarie Taumaturgul este Sfântul Nectarie din Eghina. El vindecă bolile celor care i se roagă cu credinţă.

Zi de sărbătoare se referă la zi de sărbătoare creştină.

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov, adică Sfântul Dimitrie cel Nou, se sărbătoreşte la 27 octombrie.
Este ocrotitorul Bucureştiului, precum şi a tuturor creştinilor ortodocşi.
Moaştele sale se află în biserica Patriarhiei şi sunt făcătoare de minuni.
În fiecare an, se face pelerinaj (care începe cu câteva zile înainte) la sfintele lui moaşte.

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi s-a născut într-o familie de buni creştini, din satul Epivat, în apropiere de Constantinopol, în jurul anului 1050. Era deosebit de milostivă, ajuta pe cei săraci şi pe bolnavi. Hainele ei cele bogate, le dăruia adesea săracilor, îmbrăcându-se ea cu cele zdrenţuroase.
Voind a împlini întocmai îndemnul lui Hristos din Evanghelie, la numai 15 ani, a lăsat cele lumeşti şi a luat crucea grea a călugăriei. Părinţii ei, deşi credincioşi, nu au înţeles atunci înalta ei menire pe acest pământ, de aceea a fost nevoită să îi părăsească fără ştirea lor. După ce a vizitat Ţara Sfântă, s-a retras în pustiul Iordanului, la o mânăstire de maici. Cuvioasa Parascheva a dus o viaţă de aspre nevoinţe călugăreşti.
După cum a voit Dumnezeu, la vârsta de 25 de ani s-a întors în sat, unde tatăl său a putut să o revadă înainte de a muri şi să simtă bucuria sfinţeniei fiicei sale. Sufletul ei a fost luat de Dumnezeu în Împărăţia Sa.
Moaştele sale au fost descoperite după mai mulţi ani, după o minunată rânduială a lui Dumnezeu.
În anul 1641 au fost aduse în România, de către credinciosul domnitor Vasile Lupu.
Mulţi bolnavi şi-au găsit alinare şi vindecare, atingându-se cu credinţă de sfintele moaşte. Acum se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi.
Se sărbătoreşte în ziua de 14 octombrie, când mulţi pelerini vin să îi aducă rugăciuni şi mulţumiri.

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este la 14 septembrie.
Crucea pe care a fost răstignit Hristos, a fost înălţată (ridicată), cu mare cinste, deasupra amvonului bisericii Învierii din Ierusalim. A fost arătată poporului (de către patriarhul Ierusalimului de atunci), pentru a putea fi văzută şi slăvită de toţi.
Căci mulţi oameni, auzind că s-a găsit Crucea pe care a fost răstignit Domnul, şi auzind de minunile făcute (învierea femeii moarte, vindecarea bolnavilor), au venit degrabă să i se închine.
Crucea, care fusese ascunsă în pământ a fost căutată la îndemnul Împăratului Constantin, şi găsită de sfânta sa maică Elena, în anul 335.