Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru este unul dintre Cei 12 Apostoli. Se numea înainte Simon, dar Hristos l-a numit Chefa, care înseamnă Petru. El avea să fie piatra de temelie a Bisericii lui Hristos. Era cel mai vârstnic dintre apostoli. A fost îndemnat de Andrei, fratele lui, ca să îl cunoască şi el pe Mesia cel aşteptat.  Deşi ţinea mult la Mântuitorul, totuşi când a trebuit să-l mărturisească, de frica persecuţiei, s-a lepădat de trei ori de El. Însă foarte mult s-a căit de aceasta, iar Domnul L-a iertat. Pentru a întări credinţa lui Petru, Hristos l-a făcut martor la unele minuni: la Schimarea la Faţă, la Pescuirea minunată, la Umblarea pe deasupra apei. Lui i-a încredinţat  Hristos şi Cheile Împărăţiei Cerurilor, prin puterea deosebită ce i-a dat-o de a dezlega sau de a lega păcatele oamenilor. Iar el a transmis acest dar minunat, prin hirotonie, tuturor Episcopilor şi preoţilor, şi doar acestora. Ei au putere de la Dumnezeu de a ierta păcatele mărturisite lor la Spovedanie. El a devenit unul dintre cei mai devotaţi apostoli ai Lui Hristos. A predicat cu multă râvnă despre Hristos, deşi a avut de suferit multe chinuri în timpul prigoanelor creştinilor. A fost bătut, schingiuit, pus în temniţe de cei care îi stăteau împotrivă. A întors mulţi oameni la credinţă. A întemeiat comunităţi creştine şi a hirotonit episcopi, preoţi şi diaconi. A făcut multe minuni, a vindecat mulţi bolnavi, a înviat pe Tavita.  A murit în anul 67, la 29 iunie, la Roma, fiind martirizat. A fost răstignit pe cruce cu capul în jos, în timpul prigoanei contra creştinilor, condusă de Împăratul Nero.