Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în toată lumea pentru că este grabnic ajutător tuturor. A fost Episcop şi a luptat cu înverşunare împotriva ereziilor. Era blând şi bun, dar neîngăduitor faţă de eretici. A făcut şi continuă să facă multe minuni spre ajutorul oamenilor aflaţi în lipsuri, în suferinţe, în primejdii.
Sfântul Cuvios Stelian este ocrotitorul copiilor, precum şi a tuturor oamenilor care i se roagă cu credinţă.
El a vindecat pe mulţi copii grav bolnavi.
Racla cu sfintele sale moaşte se află la biserica din Bucureşti, care îi poartă numele.
Sfânta Muceniţă Ecaterina se sărbătoreşte în fiecare an la 25 noiembrie. A fost o fecioară înţeleaptă, foarte cultă şi foarte frumoasă. A vrut să rămână mireasă a lui Hristos. Ea a primit în dar de la Hristos chiar un inel de logodnă adevărat. A fost cumplit chinuită şi omorâtă pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa creştină.
Sfântul Mucenic Mercurie se sărbătoreşte la data de 25 noiembrie. O parte din moaştele Sfântului (capul) se află la biserica din Bucureşti care îi poartă numele. Acestea sunt de mare ajutor celor care li se închină cu evlavie.
Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea se sărbătoreşte în fiecare an la data de 23 noiembrie, ziua în care a trecut la cele veşnice. A dus viaţă de aspre nevoinţe pustniceşti, într-o mică peşteră din Iezerul Vâlcei. Sfintele sale moaşte, prin îngăduinţa sfântului, au fost aduse spre închinare şi sunt făcătoare de minuni.
Sfântul Mucenic Mina este ajutătorul celor nedreptăţiţi, a celor păgubiţi, precum şi a tuturor celor care i se roagă cu credinţă. Se sărbătoreşte pe 11 noiembrie.
Sfintele sale moaşte sunt făcătoare de minuni. Una dintre minunile bine cunoscute este aceea că sfântul Mina a readus la viaţă şi a refăcut trupul tăiat în bucăţi al unui creştin.
O parte din sfintele sala moaşte se află şi în Bucureşti, la biserica ce îi poartă numele.
Sfântul Nectarie este din Grecia. Sfintele lui moaşte se află în Insula Eghina şi sunt vindecătoare de orice boli, mai ales de cancer. Există o părticică din sfintele moaşte şi în Bucureşti, la Mânăstirea Radu-Vodă. Mulţi oameni, au dat mărturie scrisă despre vindecările minunate şi ajutorul pe care l-au primit de la acest mare sfânt.
Se serbează în fiecare an la data de 9 noiembrie.
Sfântul Martir Antim Ivireanul a fost Mitropolit al Ţării Româneşti. S-a născut în anul 1650, în Iviria (Georgia). De tânăr a fost luat în robie de turci şi dus la Constantinopol. Acolo a învăţat limbile greacă, arabă şi turcă, precum şi meşteşugul sculpturii şi al picturii. A fost adus în Ţara Românească de Constantin Brâncoveanu, în anul 1960. După un an a fost călugărit şi hirotonit preot. În anul 1696 este ales egumen al Mânăstirii Snagov. Între anii 1705-1708 a fost Episcop la Râmnicu Vâlcea, iar în anul 1708 a fost ales Mitropolit al Ţării Româneşti. A fost un neobosit apărător al credinţei creştine şi un mare cărturar. A înfiinţat tipografii, a scris multe cărţi de suflet folositoare, în diferite limbi. A murit ca martir în anul 1716.
Sfinţii au fost oameni, care prin credinţa şi dragostea lor deosebită pentru Dumnezeu, prin viaţa lor curată şi plină de virtuţi, prin faptele lor bune şi prin jertfa lor pentru Dumnezeu şi binele aproapelui, au ajuns în Împărăţia Lui. Ei se roagă neîncetat pentru noi. Ei sunt mijlocitori ai noştri către Dumnezeu. Rugăciunile lor sunt împlinite.
Există mulţi oameni care deşi la început au dus o viaţă păcătoasă, dar prin întorcerea lor sinceră la credinţă, prin pocăinţa lor, prin lupta şi jertfa lor pentru o viaţă virtuoasă şi pentru apărarea credinţei, au ajuns sfinţi.
Sărbătoarea creştină este un eveniment deosebit prin care cinstim pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, sau pe Sfinţi.
Este o petrecere duhovnicească bine organizată, în cadrul bisericii, unde sunt invitaţi toţi credincioşii. Cea mai importantă este Sfânta Liturghie, unde Hristos din nou se naşte, se jertfeşte şi înviază pentru mântuirea oamenilor.
El însuşi a spus că va fi de faţă când sunt măcar doi sau trei, adunaţi în numele Lui. Cu cât participarea noastră este mai numeroasă, cu atât Dumnezeu va revărsa mai mult har peste oameni. Desigur, fiecare vine să-şi aducă darul lui de recunoştinţă şi de preţuire. Cele mai valoroase daruri pe care i le putem aduce lui Dumnezeu sunt inima curată şi smerită, gândul bun pentru semenii noştri şi ruga noasră pentru ei.
Există mai multe sărbători pe parcursul unui an, în care avem prilejul să vorbim mai uşor cu Dumnezeu, mai ales avându-i mijlocitori direcţi către El pe slujitorii Lui, preoţii. Avem chiar şansa de a-l primi pe Hristos în sufletele şi chiar în trupurile noastre, prin sfânta Împărtăşanie (care este trupul şi sângele Lui).
Nu este nimeni obligat să vină la o zi de sărbătoare, dar când îndrăgeşti pe cineva, doreşti să îl întâlneşti cât mai des, chiar dacă nu vrei să îi ceri nimic. Iar el, la rândul lui, se bucură. Cu atât mai mult se va bucura Dumnezeu dacă ascultăm de El şi dacă vede că îl dorim şi îl cinstim. Iar ca să avem cele de trebuinţă, stă în puterea Lui. Şi nu doar atât, el ne va da mai mult decât vrem noi, pentru că el ne iubeşte şi ştie ce ne este de folos fiecăruia dintre noi.