Suferinţa

Suferinţa, de obicei, este consecinţa păcatului. Ea poate să fie urmarea păcatelor proprii sau ale altor oameni. Suferinţa este îngăduită de Dumnezeu pentru îndreptarea vieţii omului, pentru iertarea păcatelor şi pentru mântuirea sufletului.
Dacă este acceptată cu răbdare, smerenie şi fără cârtire, ea poate deveni un izvor de bucurii şi fericire. Suferinţa poate fi vremelnică sau veşnică. Ea poate fi micşorată de Dumnezeu, sau chiar înlăturată, prin căinţă sinceră pentru păcate, spovedanie şi îndreptare.

În viaţa aceasta, Dumnezeu nu îngăduie omului credincios mai multă suferinţă decât poate el să ducă. Şi nu numai atât, dar odată cu suferinţa, îi trimite şi ajutorul Său, ca să o poată depăşi cu bine.